ICCJ. Decizia nr. 10467/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10467
Dosar nr. 11298/2005
Şedinţa publică din 12 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1282 din 13 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-contestator Municipiul Bucureşti prin Primarul General, în contradictoriu cu intimaţii S.J., G.A., B.B.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, Titlu executoriu sentinţa civilă nr. 176 din 11 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, dispune atât obligarea contestatorului la plata sumei de 32.825.204 lei, cât şi la a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie, intimaţilor terenul în litigiu, că dispoziţiile OG nr. 22/2002 nu sunt incidente în cauză.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General criticând-o ca fiind nelegală-invocând art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
În mod greşit instanţa de apel a respins apelul formulat pe aceleaşi considerente invocate de instanţa de fond în sensul că nu sunt incidente dispoziţiile OG nr. 22/2002.
Or, nu poate fi reţinută aceeaşi motivare având în vedere şi faptul că prin notificarea nr. 62/2004, Primăria a fost somată să predea către creditorii S.J., G.A. şi B.B., un teren în suprafaţă de 1135,45 mp care nu este deţinută în exclusivitate de către Primărie.
Recursul nu este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 11 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă şi investită cu formulă executorie s-a dispus obligarea pârâţilor, Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Ministerul de Interne, Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi C.G.M.B. să lase reclamanţilor, S.J., G.A. şi B.B., deplină proprietate cu privire la terenurile în suprafaţă de 720,74 mp, 1135,45 mp situate în Bucureşti.
Împotriva actelor de executare începute de către reclamanţi, Municipiul Bucureşti prin Primarul General a formulat contestaţie la executare, invocând prevederile OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În mod corect instanţele au respins contestaţia la executare pe considerentul că executarea silită vizează obligarea de predare a unui teren şi nu obligaţia de plată a unei sume de bani.
Dispoziţiile OG nr. 22/2002 nu sunt aplicabile în speţă, deoarece somaţia nr. 62/2004 atacată vizează predarea unui teren de către recurentul Municipiul Bucureşti, lucru ce nu se încadrează în noţiunea de „executare a obligaţiilor de plată despre care face vorbire OG nr. 22/2002, care acoperă plata unor sume de bani".
Cu privire la imposibilitatea executării obligaţiei de predare a terenului, instanţa de apel în mod judicios a statuat faptul că recurentul Municipiul Bucureşti nu a declarat apel şi împotriva încheierii prin care s-a respins ca tardiv formulată cererea precizatoare a contestaţiei la executare prin care a solicitat lămurirea titlului executoriu.
Prin urmare, Înalta Curte, constată că în cauză motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. şi în consecinţă urmează a se respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 1289 din 13 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 1282 din 13 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1045/2005. Civil → |
|---|
