ICCJ. Decizia nr. 1058/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâții C.I. și C.E., solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1 ha teren situat în extravilanul comunei Prisăcari județul Iași.
Judecătoria Răducăneni județul îași, prin sentința civilă nr. 381 din 30 septembrie 2003, a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamantei, în deplină proprietate suprafața de 1 ha teren situat în extravilanul comunei Prisăcari, identificat cadastral cu titlul de proprietate nr. 109468 din 30 octombrie 1996 în T 9/1, parcela 250/1/1/99 și parcela 253 1/1/99.
S-a reținut că reclamanta este proprietara terenului în litigiu, individualizat în titlul de proprietate eliberat pe numele său, iar pârâții îl ocupă fără drept, împrejurare stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 227 din 2 martie 2004, Curtea de Apel Iași, a respins apelul declarat împotriva sentinței de către pârâtul C.I.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut deasemeni că, raportat la prevederile art. 480 C. civ. și la caracterul acțiunii în revendicare, reclamanta a făcut dovada proprietății, iar pârâții nu i-au putut opune vreun titlu.
în acest sens nu poate fi avută în vedere adeverința nr. 99 din 6 februarie 2001, emisă de Primăria comunei Prisăcari, iar acțiunea prin care pârâții au contestat valabilitatea titlului de proprietate emis pentru M.A., a fost respinsă.
Nici argumentul anteriorității posesiei pârâtului, invocată de acesta, nu poate fi primit, câtă vreme aceasta a fost fondată pe violență, după cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre a instanței penale.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul C.I., susținând că:
- instanța de fond a analizat trunchiat probele administrate, bazându-se doar pe titlul de proprietate, ce se referă la un teren diferit, iar instanța de apel, nejustificat a respins cererea de probe.
- nelegal s-a respins cererea de intervenție formulată în apel de C.M.
- nejustificat s-a înlăturat, ca probă, adeverința nr. 99/2001 emisă de primărie și fără temei s-a înlăturat deasemeni susținerea că nu s-au audiat martori, din dezbateri rezultând chiar necesitatea administrării unor probe pe care instanța le-a respins.
- a fost ignorată posesia îndelungată din 1991, posesie continuă și bine determinată, reținându-se eronat că terenul a fost ocupat prin violență.
Recursul nu este întemeiat.
Sub un prim aspect este de reținut că toate chestiunile de ordin probator invocate, de principiu, nu ar putea face obiect de analiză în acest recurs, câtă vreme ele țin de temeinicia hotărârii atacate, aprecierea instanței asupra probelor administrate, intrând sub incidența vechiului pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., în prezent abrogat, text ce prevedea posibilitatea atacării cu recurs, atunci când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Or, în mod evident, în recurs tocmai o asemenea chestiune se invocă, cu referire la probele administrate.
De altfel, față de caracterele acțiunii în revendicare, date de prevederile art. 480 C. civ., în prezența titlului de proprietate emis reclamantei și a expertizei tehnice efectuate în cauză, ale cărei concluzii sunt fără echivoc în ce privește identificarea terenului în litigiu, ca fiind inclus în titlul de proprietate și aflat în posesia pârâților, legal s-a apreciat că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului respectiv și că, acest teren este în posesia nelegitimă a pârâților.
în această situație, corect au fost considerate ca nepertinente alte probe administrate, sau au fost respinse alte cereri formulate în acest sens, după cum nu putea fi avut în vedere argumentul posesiei îndelungate, în acest cadrul procesual.
Cât privește motivul vizând greșita respingere a cererii de intervenție, formulată de C.M. în apel, o asemenea chestiune nu ar putea fi invocată decât de aceasta într-un eventual recurs, care însă, nu a fost declarat.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1226/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1053/2005. Civil → |
|---|
