ICCJ. Decizia nr. 120/2005. Civil
| Comentarii |
|
Reclamantul P.N.G. a chemat în judecată pe pârâta C.M. solicitând să se dispună rezoluțiunea convenției de vânzare-cumpărare încheiată între reclamant și autoarea pârâtei F.E., repunerea părților în situația anterioară convenției și obligarea pârâtei la plata sumei de 11.000.000 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor și bunurilor date de reclamant în contul vânzare-cumpărare. Pretențiile au fost majorate de reclamant la 24.595.000 lei, conform expertizei.
Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 6486 din 23 octombrie 2003 a admis acțiunea, a dispus rezoluțiunea convenției încheiată în anul 1999 între reclamant și mama pârâtei, în baza căreia aceasta din urmă s-a obligat să-i vândă reclamantului un teren în suprafață de 600 mp. Părțile au fost repuse în situația anterioară încheierii convenției, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 24.595.000 lei reprezentând contravaloarea prestației efectuată de către acesta; pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a reținut că între reclamant și autoarea pârâtei s-a încheiat verbal o convenție prin care pârâta vindea reclamantului un teren în suprafață de 600 mp situat în satul Petrișani, în schimbul unor servicii prestate de reclamant.
Pârâta, succesoarea mamei sale, nu a mai recunoscut convenția și a vândut terenul numitei O.M., care a câștigat un proces în revendicare împotriva reclamantului.
Ca preț al vânzării reclamantul a prestat mamei pârâtei servicii și i-a executat lucrări, evaluate de expert la 24.595.000 lei.
Față de situația de fapt stabilită a fost făcută aplicațiunea prevederilor art. 942 și art. 969 C. civ.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 1030 din 3 mai 2004, considerând că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt pe baza probelor administrate și a aplicat prevederile legale în materie.
împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat prezentul recurs, fără să indice vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor recurenta nu se referă la aspecte de nelegalitate ci se exprimă nemulțumiri cu privire la probele administrate și a modului lor de interpretare.
Examinând hotărârile criticate, instanța reține că instanțele au stabilit o situație de fapt reală bazată pe ansamblul probelor administrate și au aplicat corect prevederile legale în materie. în consecință, corect s-a dispus rezoluțiunea convenției, repunerea părților în situația anterioară, cu consecința restituirii către reclamant a contravalorii prestației efectuate în folosul mamei pârâtei.
Față de cele ce preced și neexistând motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1450/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 121/2005. Civil → |
|---|
