ICCJ. Decizia nr. 1123/2005. Civil
| Comentarii |
|
1. Prin sentința civilă nr. 8174/2003 Primăria Municipiului Cluj-Napoca a fost obligată să emită dispoziția, prevăzută de art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, de soluționare a notificării reclamantei.
Curtea de apel, prin decizia civilă nr. 192/A/2004 admite apelul Primarului și schimbă sentința obligând Prefectura Cluj la soluționarea notificării nr. 1819 din 4 septembrie 2001.
împotriva deciziei a declarat recurs Prefectura Cluj susținând că s-au încălcat dispozițiile din art. 21-26 și art. 36 alin. (3) ale Legii nr. 10/2001, persoana juridică deținătoare fiind cooperativa D.N. Cluj-Napoca, să emită dispoziția prevăzută de lege.
2. Recursul este fondat.
2.1. Notificarea nr. 1567 din 27 septembrie 2002 a fost trimisă Prefecturii Cluj pentru măsuri reparatorii, care a înaintat-o cooperativei D.N., ca unitate deținătoare a suprafeței de teren de 284 mp.
Aceasta din urmă a răspuns reclamanților că au doar un drept de administrare, proprietatea fiind a statului, astfel că Prefectura este competentă, ceea ce a determinat pe reclamanți să introducă la 24 iunie 2003 contestație contra Primarului, Prefecturii și cooperativei D.N. Cluj-Napoca.
2.2. Terenul litigios a fost preluat abuziv de stat și cedat cooperativei D.N. Cluj-Napoca, pe care aceasta a edificat o construcție, intabulată în C.F. cu titlu de drept de proprietate a sa.
Cum rezultă din C.F. construcția este intitulată "Complex deservire" și are o structură compusă din subsol (centrală termică + depozit), parter (6 magazine, depozite ș.a.), et. 1 (ateliere, vestiare ș.a.), et. 2-3 (ateliere, depozite ș.a.), fiind edificată la 21 februarie 1977 și intabulată la 31 martie 1994 sub nr. 5183.
Preluarea de către stat s-a făcut prin expropriere specială prin Decretul prezidențial nr. 12 din 1 februarie 1977, act prin care terenul a fost dat în folosință cooperativei D.N. în vederea construirii unui complex de deservire.
Așadar, unitatea deținătoare, în sensul Legii nr. 10/2001 [art. 2 alin. (1) pct. b și art. 20 alin. (4)] și a Normelor Metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 498 din 14 mai 2003, este pârâta cooperativa meșteșugărească D.N. Cluj-Napoca, astfel că numai aceasta era obligată să emită dispoziția de soluționare a notificării primite.
2.2. Obiectul acțiunii reclamanților, cum este definit clar în cererea de chemare în judecată, îl constituie obligarea pârâtelor "să se pronunțe prin decizie asupra cererii de măsuri reparatorii prin echivalent", ceea ce echivalează cu instituirea obligației de a face, adică de a emite dispoziția prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Așadar, reclamanții nu au solicitat instanței judecarea fondului dreptului invocat, întrucât pârâții nu au emis dispoziția/decizia legală, ci, doar obligarea acestuia la emiterea actului, prevăzut de lege, de soluționare a notificării.
în această ipoteză, evident că numai pârâta cooperativa D.N. are calitate procesuală, urmând ca dreptul însuși, limitele acestuia, precum și natura măsurilor reparatorii eventuale să facă obiectul controlului instanței civile speciale prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Ca atare, este eronată soluția instanței de apel, care a extins nepermis obiectul judecății, cercetând fondul dreptului și apreciind că reclamanții trebuiau să solicite, în principal, restituirea în natură și, ca excepție, măsuri reparatorii în echivalent.
Drept consecință, decizia a fost modificată, iar sentința schimbată, astfel prin admiterea acțiunii pârâta cooperativa D.N. a fost obligată să emită decizia de soluționare a notificării reclamanților, iar față de Primăria Cluj-Napoca și Prefectura Cluj acțiunea a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1114/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1193/2005. Civil → |
|---|
