ICCJ. Decizia nr. 1222/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 3566/2003, S.V. a solicitat ca Primăria municipiului Târgoviște să fie obligată a-i restitui apartamentul și garajul, situat în Târgoviște județul Dâmbovița, sau să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin întâmpinare, Primăria Târgoviște a solicitat respingerea contestației, pe considerentul că notificarea nu a fost depusă în termen și prin intermediul executorului judecătoresc.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 352 din 7 august 2003, a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanta este îndreptățită la restituirea prin echivalent a apartamentului trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 340 din 28 decembrie 1987, constatând că notificarea s-a depus în temei, la 14 februarie 2002.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, cu decizia civilă nr. 221 din 21 octombrie 2003 respinge apelul declarat de Primăria municipiului Târgoviște împotriva sentinței civile susmenționate, admite apelul reclamantei-contestatoare, schimbă în parte sentința, în sensul că reclamantei i se cuvin despăgubiri prin echivalent și pentru garajul metalic de la aceeași adresă. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Cu privire la apelul Primăriei municipiului Târgoviște, instanța de apel a constatat că acesta este nefondat.
S-a arătat că într-adevăr, conform art. 21 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la restituire, trebuie să notifice persoana juridică deținătoare, prin intermediul executorului judecătoresc, însă legiuitorul nu prevede nici o sancțiune pentru situațiile în care expedierea s-a făcut sub forma unei cereri prin poștă, la care s-au atașat actele necesare.
S-a subliniat că practica, a asimilat aceste cereri, unei notificări, cu condiția ca din cuprinsul ei și din actele anexe, să rezulte elementele de identificare a persoanei îndreptățite și a imobilului solicitat.
Referindu-se la apelul reclamantei - contestatoare, se concluzionează că acesta este fondat, atâta vreme cât din actele aflate la dosar rezultă fără putință de tăgadă că o dată cu apartamentul, statul a preluat și un garaj metalic.
Primăria municipiului Târgoviște formulează recurs împotriva deciziei civile nr. 221 din 21 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Critica primăriei se referă la faptul că în mod greșit ambele instanțe au luat în considerare o simplă cerere a reclamantei-contestatoare, neexpediată în termen prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă Judecătoria, în a cărei rază teritorială se află imobilul solicitat, încălcându-se în acest mod dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 și art. 21 lit. a) și b) din H.G. nr. 498/2003.
Recursul este nefondat.
Practica judiciară a statuat că cererea de restituire a unui imobil este asimilată notificării, în cazul în care este însoțită de acte cu condiția, ca din cuprinsul ei și actele anexate să rezulte elemente de identificare a persoanei îndreptățite, a imobilului a cărui restituire se cere și valoarea aproximativă a acestuia.
Așa cum rezultă din copia cererii depusă la dosar fond, cererea cuprinde absolut toate elementele de identificare și evaluare provizorie, astfel că și în cazul în speță se poate face asimilarea cu notificarea.
Neîntemeiată este și susținerea că cererea ar fi formulată peste termen, luându-se în considerare data înregistrării cererii la primărie, respectiv 15 februarie 2002.
Reclamanta-contestatoare a probat cu chitanța nr. 821 că cererea a fost depusă la poștă la data de 14 februarie 2002, deci în ultima zi prevăzută de lege.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ, recursul declarat de intimata-pârâtă Primăria Municipiului Târgoviște a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1217/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1218/2005. Civil → |
|---|
