ICCJ. Decizia nr. 1210/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 4795 din 18 august 2003 reclamanții M.A. și M.R. au chemat în judecată pe pârâta I.I. și au solicitat să se dispună evacuarea acesteia din apt. nr. 15 situat în orașul Buftea, pentru lipsa titlului locativ.
Judecătoria Buftea prin sentința civilă nr. 2625 din 6 octombrie 2003 a respins acțiunea cu motivarea că exista o promisiune de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu încheiată de reclamanta M.R., în calitate de promitent și pârâta I.I., pentru prețul de 9 milioane lei, achitat.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 120 din 26 ianuarie 2004 a admis apelul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinței civile nr. 2625 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Buftea pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei din apartament.
S-a reținut că pârâta locuiește în apartamentul în litigiu fără titlu întrucât pe de o parte imobilul în litigiu este proprietatea reclamanților, iar pe de altă parte acțiunea prin care pârâta a solicitat să se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată cu reclamanta a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 120 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs pârâta I.I., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de apel i-a încălcat dreptul de apărare întrucât i-a respins nejustificat cererea pe care a formulat-o pentru a-și angaja apărător.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 156 C. proc. civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Pârâta I.I. a solicitat, la data de 26 ianuarie 2004 amânarea cauzei pentru lipsă de apărare însă nu a motivat în nici un mod cererea sa.
Instanța de apel, neexistând motive temeinice, a respins corect cererea de acordare a unui nou termen de judecată. Pârâta nu a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Cum instanța de apel a făcut în cauză o corectă aplicare a dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1199/2005. Civil → |
|---|
