ICCJ. Decizia nr. 1331/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1331
Dosar nr. 27168/1/2005
(nr. vechi 10706/2005.
Şedinţa publică din 6 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 150 din 21 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta P.V., a fost obligată pârâta Primăria municipiului Bucureşti să soluţioneze notificarea înregistrată sub nr. 5857 din 9 noiembrie 2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, şi s-a luat act de renunţarea la judecarea capătului de cerere, privind plata de daune cominatorii.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 246 din 23 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire începe să curgă, fie de la data înregistrării notificării, fie de la data depunerii actelor doveditoare, că reclamanta nu a precizat data depunerii ultimului înscris, deşi între părţi a fost purtată corespondenţă şi că termenul de 60 de zile este termen de recomandare, dispoziţia legală prin care este reglementat neavând caracter imperativ.
Recursul este nefondat.
Conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, iar potrivit art. 22 din aceeaşi lege, actele doveditoare vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv, cu încă 6 luni, prin OUG nr. 109/2001 şi 145/2001.
Cum notificarea reclamantei a fost comunicată pârâtei, de către executorul judecătoresc, la data de 9 noiembrie 2001, iar dispoziţia motivată nu a fost emisă nici până în prezent, se constată că termenul de 60 de zile a fost cu mult depăşit, indiferent dacă este calculat de la data înregistrării notificării sau de la data depunerii înscrisurilor doveditoare.
De altfel, în privinţa actelor doveditoare, din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta ar fi solicitat reclamantei completarea înscrisurilor anexate notificării.
În aceste condiţii, se constată că pârâta nu a respectat termenul legal, şi în ipoteza în care ar fi considerat un termen de recomandare, depăşeşte chiar şi limitele unui termen rezonabil.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 246 din 23 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1981/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1/2005. Civil → |
|---|
