ICCJ. Decizia nr. 1547/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1547
Dosar nr. 3674/200.
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 5104 din 2 septembrie 2002 pe rolul Judecătoriei Petroşani, reclamantul J.I. a chemat în judecată pe pârâtele J.G. şi J.S., solicitând să se dispună raportarea la succesiunea defunctei J.M. (deschisă la 27 aprilie 1997) a cotei de ⅓ parte, testată de către aceasta legatarului cu titlu universal J.G., în calitate de fiu, care este antecesorul pârâtelor.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, în dosarul nr. 4724/1999 al Judecătoriei Petroşani, în care J.G. şi J.S. au calitatea de reclamante, s-a solicitat constatarea succesiunilor succesive ale numiţilor J.M. şi J.G. jr., cu recunoaşterea efectului testamentului autentificat sub nr. 5485 din 1 noiembrie 1991.
Prin sentinţa civilă nr. 6844/2001 Judecătoria Petroşani a admis în parte acţiunea reclamantelor, stabilind succesiunile celor doi defuncţi, în mod succesiv şi recunoscând efecte total străine de actul de ultimă voinţă.
La data de 6 noiembrie 2002, Judecătoria Petroşani, prin sentinţa civilă nr. 4721 din 6 noiembrie 2002, a admis excepţia de litispendenţă şi a trimis cauza având ca obiect reducţiunea liberalităţii excesive Tribunalului Hunedoara în vederea conexării cu dosarul nr. 3670/2002, aflat pe rolul tribunalului.
Prin Decizia civilă nr. 127 din 6 martie 2003 a Tribunalului Hunedoara, s-a admis recursul reclamantului J.I. împotriva sentinţei civile nr. 4721/2002 pronunţată de Judecătoria Petroşani şi s-a casat sentinţa cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii, reţinându-se în esenţă că, în speţă, nu există litispendenţă.
După casare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroşani sub nr. 1742 din 27 martie 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 4384 din 26 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Petroşani, s-a constatat prescrisă acţiunea în reducţiunea libertăţii excesive, introdusă de reclamantul J.I. împotriva pârâtelor J.G. şi J.S.
Apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 445/A din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut că acţiunea având ca obiect raportarea la masa succesorală a fost greşit îndreptată şi că în principiu reclamantul putea să ceară numai reducţiunea liberalităţii, cu respectarea termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 158/1967.
Au mai reţinut instanţele că, în cauză, raportat la aceste dispoziţii legale, nu poate fi înaintată nici acţiunea în reducţiune, având în vedere că succesiunea a fost deschisă în 1997, iar reclamantul a recunoscut că a avut cunoştinţă de existenţa testamentului încă înainte de decesul testatoarei, survenit la 27 aprilie 1997.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a formulat recurs reclamantul, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată, în esenţă că prescripţia începe să curgă de la data partajării bunurilor şi că „nu se poate vorbi corect de reducţiune sau raport în afara dispoziţiilor art. 850 C. civ.".
Prin concluziile scrise depuse prin registratura instanţei la data de 25 februarie 2005, recurentul arată că în mod nelegal instanţele au constatat că acţiunea este prescrisă şi că Decizia instanţei de apel este criticabilă şi pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., neluându-se în considerare dată promovării acţiunii în dosarul nr. 4724/1999.
Recursul este nefondat.
Prin încheierea nr. 5485 din 1 noiembrie 1991 a notariatului de Stat Local Petroşani, a fost autentificat testamentul autoarei J.M., în care aceasta menţionează: „las fiului meu J.G., pe lângă cota sa rezervatară, întreaga cotitate disponibilă ce o voi avea la data morţii, din averea imobilă".
Cum prin acest testament J.M. a lăsat fiului său J.G. pe lângă rezervă, întreaga cotitate disponibilă, testatoarea nu a încălcat rezerva reclamantului în privinţa bunurilor imobile.
În mod corect a reţinut instanţa de apel, analizând înscrisurile aflate la dosar, că reclamantul a avut cunoştinţă de existenţa testamentului încă înainte de decesul testatoarei, survenit la 27 aprilie 1997.
Pe de altă parte, în cauză, bunurile pretinse a fi raportate la masa succesorală făcând obiectul unui testament, nefiind primite de moştenitori în timpul vieţii defunctei, în mod corect s-a reţinut că acţiunea având ca obiect raportarea la masa succesorală a fot greşit formulată şi că reclamantul ar fi putut să ceară, în principiu, numai reducţiunea liberalităţii.
Dar atât raportarea la mama succesorală, cât şi reducţiunea liberalităţii sunt supuse termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 158/1967, în cazul raportării donaţiilor termenul de prescripţie curgând de la data deschiderii succesiunii, iar în cazul reducţiunii, de la data deschiderii succesiunii sau data când a luat cunoştinţă reclamantul de existenţa testamentului.
Astfel fiind, succesiunea fiind deschisă în anul 1997 şi reclamantul având cunoştinţă de existenţa testamentului încă înainte de decesul testatoarei survenit la 27 aprilie 1997, în mod corect au reţinut instanţele că acţiunea reclamantului era prescrisă la data de 2 septembrie 2002.
Faţă de considerentele expuse, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu îşi găsesc incidente în cauză, hotărârea pronunţate în fond şi în apel fiind conforme dispoziţiilor legale amintite.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin concluziile scrise depuse la 25 februarie 2005 este de observat că aceasta s-a făcut peste termenul prevăzut de lege pentru motivarea recursului, astfel că analizarea incidenţei acestor prevederi în cauză nu poate fi supusă analizei.
Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentului-reclamant, în temeiul art. 274 C. proc. civ. instanţa îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată efectuate, în cauză, de către intimatele-pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul J.I. împotriva deciziei civile nr. 445/A din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte J.G. şi J.S.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1561/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1405/2005. Civil → |
|---|
