ICCJ. Decizia nr. 178/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 București sub numărul 9877 din 1 august 2002, astfel cum a fost restrânsă ulterior, L.G. și Ș.I.R. au acționat în judecată Primăria Municipiului București solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că imobilul situat în București, a fost preluat fără titlu valabil de stat.
Totodată au solicitat ca instanță să pronunțe nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare 1030 din 2 decembrie 1996 încheiate de Primăria București prin mandatar SC F. SA cu pârâții M.M. și M.A., 3262 din 20 octombrie 1992 încheiat cu C.M. și 1023 din 28 noiembrie 1996 încheiat cu V.N.I., obligându-i pe pârâți să lase reclamanților deplina proprietate și liniștita posesie a imobilului menționat.
Prin sentința 2207 din 27 martie 2003, Judecătoria sectorului 2 București a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș.I.R. împotriva Primăriei Municipiului București, M.M. și M.A. ca nefondată.
Acțiunea formulată de reclamantul L.G. împotriva acelorași pârâți a fost respinsă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate.
în ceea ce privește pe pârâtul M.C., instanța a reținut că acesta decedând înaintea introducerii acțiunii este lipsit de capacitate procesuală de folosință.
La data de 17 octombrie 2002 instanța a luat act de retragerea acțiunii împotriva pârâtului V.N.I.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, a pronunțat la data de 5 februarie 2004 decizia civilă nr. 166 A prin care a respins apelul formulat de reclamanții Ș.I.R. și L.G. împotriva sentinței 2207 din 27 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București.
în recursul declarat la 18 martie 2004 împotriva deciziei 166 A a Tribunalului București și aflat la data de 13 august 2004 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, Ș.I.R. și L.G. își axează criticile pe lipsa titlului legal al statului asupra imobilului litigios, motivat de faptul că antecesorul acestora nu cădea sub incidența Decretului 92/1950 și pe nulitatea contractului de vânzare-cumpărare 1030 din 2 decembrie 1996, încheiat cu rea credință de SC F. SA cu M.M. și M.A.
Față de obiectul pricinii Curtea a invocat din oficiu incidența dispozițiunilor art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 în temeiul cărora recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție și care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curților de apel.
în speță, hotărârea atacată cu recurs la înalta Curte de Casație și Justiție fiind decizia 166/A din 5 februarie 2004 pronunțată în apel de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în temeiul art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1850/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 175/2005. Civil → |
|---|
