ICCJ. Decizia nr. 1812/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1812
Dosar nr. 11167/200.
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 655 din 14 februarie 2003, reclamantul I.I. astfel cum a fost modificată şi precizată a chemat în judecată pe pârâta Ş.E. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să-i respecte dreptul de proprietate şi posesie pe suprafaţa de 500 mp teren arabil ce face parte din totalul suprafeţei de 2992 mp situat în punctul „Deleanca-Sadina", tarla 116, parcela 115 situată pe raza municipiului Drăgăşani şi să-i plătească suma de 2.000.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pe perioada ultimilor 3 ani.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafaţă de 2992 mp pentru care i-au fost eliberate acte de punere în posesie şi mai apoi i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2499/50723 din 18 octombrie 2002 pentru suprafaţa totală de 1,4635 ha din care face parte şi suprafaţa revendicată.
A mai arătat că pârâta deţine teren în partea de sud a celui deţinut de reclamant şi a ocupat abuziv porţiunea de 500 mp încă din anul 1991.
La data de 6 mai 2003, intervenientul I.F. a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului prin care înţelege să sprijine apărarea şi pretenţiile formulate de reclamant, în sensul că solicită admiterea acţiunii formulată şi precizată de reclamant.
Judecătoria Drăgăşani, prin sentinţa civilă nr. 2350 din 7 octombrie 2003 a admis în parte acţiunea precizată de reclamant şi cererea de intervenţie în interesul acestuia, formulată de I.F. şi a obligat pe pârâtă să respecte reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 123 mp teren identificat prin schiţa nr. 3 la raportul de expertiză, care face parte integrantă din prezenta sentinţă.
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 500.000 lei reprezentând lipsa de folosinţă a terenului ocupat pe ultimii 3 ani cum şi suma de 3.545.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate, că reclamantului, alături de tatăl său I.D. decedat la 9 iunie 1978 le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,4635 ha din care face parte şi suprafaţa de 2992 mp situată în pct. „Deleanca-Sadina" pe raza municipiului Drăgăşani, tarla 116, parcela 115, care în partea de sud se învecinează cu pârâta. Aceasta ocupă fără drept din terenul reclamantului suprafaţa de 123 mp, aşa cum s-a dovedit cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză şi declaraţia martorei P.E.
Pârâta nu posedă titlu de proprietate asupra terenului ce se învecinează cu cel al reclamantului, ci, împreună cu alţi moştenitori ai autorului Ş.G.I. are doar procesul-verbal de punere în posesie nr. 19984 din 28 decembrie 2001.
Reclamantul nu se află în indiviziune asupra terenului nerevendicat, întrucât fratele său intervenientul I.F., nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile provenite de la bunicul lor I.S.G.
Împotriva sentinţei civile menţionată a declarat apel pârâta Ş.E. susţinând că este nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 87/A din 21 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Ş.E.
Instanţa a reţinut, că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate şi a fost pus în posesie pentru suprafaţa de 2992 mp, sentinţa fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. 480 şi art. 988 C. civ.
În contra deciziei menţionate, a declarat recurs pârâta Ş.E. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea celor două sentinţe, rejudecarea cauzei pe fond, şi respingerea actului reclamantului.
Pârâta a arătat că ocupa terenul proprietatea sa, diferenţa de teren se găseşte la vărul intimatului I.T., terenul fiind delimitat prin procesul verbal din 27 iunie 1994 încheiat de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991. Expertul nu a măsurat terenul şi nu a ţinut seama de înscrisurile depuse.
A mai precizat că terenul este proprietatea indiviză a celor doi moştenitori I.I. şi I.F., ultimul fiind renunţător la moştenirea tatălui lor şi nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Recursul este nefondat.
Susţinerea pârâtei că reclamantul se află în indiviziune cu intervenientul asupra terenului revendicat este neîntemeiată.
Titlul de proprietate nr. 2499/50723 din 18 octombrie 2002 emis de Comisia judeţului Vâlcea a fost emis pe numele reclamantului şi a tatălui său în calitate de moştenitori ai lui I.S.G. bunicul patern al reclamantului, iar din suprafaţa de 1 ha şi 4.635 mp face parte şi suprafaţa de 2992 mp situată la pct. „Deleanca-Sadina", care în parte de sud se învecinează cu pârâta.
Fratele reclamantului I.F .a arătat că nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Faptul că în titlu au fost trecuţi şi tatăl reclamantului şi al intervenientului nu schimbă situaţie de fapt şi de drept, tatăl fiind decedat din 1978, singurul care a cerut reconstituirea dreptului de proprietar a fost reclamantul.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat, având în vedere că deoarece actele de proprietate ale părţilor au fost aplicate pe teren de către expertul tehnic, care a concluzionat că pârâta ocupă din terenul reclamantului suprafaţa de 123 mp Concluziile expertului se coroborează cu declaraţiile martorilor, cu Decizia civilă nr. 1232/2002 a Tribunalului Vâlcea, reţinându-se că reclamantul stăpâneşte în punctul „Deleanca-Sadina", numai 2.625,63 mp având un minus de 370,35 mp, iar o parte din acest teren îl stăpâneşte Ş.E.
Pârâta nu a cerut o contraexpertiză şi nu a făcut obiecţiuni la expertiză.
Corect instanţa de fond şi de apel au luat în considerare atât expertiza efectuată cât şi procesul-verbal din 27 iunie 1994 întocmit de comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 Drăgăşani, invocat de pârâtă. Acesta fiind un proces verbal de delimitare a terenului de 3152 mp ce făcea obiectul litigiului dintre pârâta Ş.E. şi I.T., astfel că, bine a fost aplicat pe teren de către expert, procesul verbal de punere în posesie din 28 decembrie 2001 pentru suprafaţa de 2933 mp, acesta fiind corect luat în considerare de instanţa de fond.
Hotărârile fiind date cu respectarea legii, urmează a se respinge ca nefondat recursul declara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Ş.E. împotriva deciziei nr. 87/A din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1804/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1541/2005. Civil → |
|---|
