ICCJ. Decizia nr. 1860/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1860
Dosar nr. 10950/200.
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2003 la Judecătoria Constanţa reclamantul B.C. a chemat în judecată municipiul Constanţa prin consiliul local şi primar cerând să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, proprietatea suprafeţei de 78,49 mp teren situat în Constanţa.
În motivarea cererii arată că la data de 16 iunie 1966 a cumpărat o suprafaţă de 400 mp teren situat la adresa menţionată, dată la care a ocupat abuziv şi suprafaţa de 78,49 mp teren învecinat pe care a stăpânit-o în mod continuu, public şi neîntrerupt până astăzi, posesie aptă să îi confere calitatea de proprietar în condiţiile art. 1890 C. civ.
Pârâtul a cerut respingerea acţiunii invocând că terenul în litigiu aparţine domeniului privat al localităţii iar posesia exercitată de pârât nu a întrunit condiţiile prevăzute de Codul civil.
Prin sentinţa civilă nr. 11994 din 9 septembrie 2003 Judecătoria Constanţa a admis acţiunea şi a constatat că reclamantul este proprietarul suprafeţei de 74,60 mp situat în Constanţa, str. N. având ca vecinătăţi la Nord: str. N., la Sud B.G., la Est C.C. şi N.I. şi la Vest Z.A., ca efect al uzucapiunii.
Reţine prima instanţă că potrivit art. 1890 C. civ., se poate dobândi proprietatea asupra unui imobil prin simpla exercitare a unei posesii utile, adică neîntrerupte, continue şi sub nume de proprietar timp de 30 de ani.
Totodată se arată că prin probatoriul administrat susţinerile pârâtului sunt infirmate de menţiunile actului autentic de vânzare-cumpărare al notariatului de Stat al regiunii Dobrogea şi fişa bunului imobil care atestă ca an de cumpărare a suprafeţei de 400 mp de către reclamant anul 1966, precum şi o suprafaţă deţinută în plus de acesta.
Prin Decizia civilă nr. 121/c din 11 februarie 2004 Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
În motivarea deciziei, în esenţă, s-a reţinut că în cauză reclamanta a stăpânit continuu din anul 1966, când a dobândit prin cumpărare imobilul din Constanţa, str. N. şi suprafaţa de 74,60 mp teren, cu intenţia de a stăpâni întregul imobil pentru sine şi nu pentru altul, sub acest aspect fiind irelevante înregistrările din registrele fiscale, invocate de apelanţi caz în care, în mod just prima instanţă a reţinut incidenţa art. 1847 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Constanţa, prin primar şi Consiliul Local Constanţa, invocând incidenţa art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin probatoriul administrat, certificatul fiscal şi relaţii de la Direcţia Patrimoniu, a dovedit că terenul în litigiu aparţine domeniului privat al Municipiului Constanţa iar reclamantul a exercitat o posesie clandestină.
Totodată recurenţii susţin că, în cauza dedusă judecăţii s-a făcut greşit aplicarea art. 1847 C. civ. atâta timp cât posesia reclamantului nu a fost publică şi sub nume de proprietar, şi în mod eronat instanţele au omis să stabilească cine are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii.
Analizând recursul Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, uzucapiunea constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate iar pentru ca să poată prescrie se cere o posesie neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar (art. 1847 C. civ.).
Îndeplinirea acestor condiţii se impune a fi analizată de către instanţe investite cu soluţionarea unei astfel de cereri.
Totodată, în considerentele hotărârii, judecătorii au obligaţia de a arăta raţiunile pentru care au concluzionat în sensul îndeplinirii condiţiilor uzucapiunii precum şi dovezile pe care îşi fundamentează raţionamentele.
În fapt, prin cererea dedusă judecăţii reclamantul susţine că în anul 1966, când a dobândit în proprietate o suprafaţă de 400 mp teren a ocupat abuziv din terenul proprietate de stat o suprafaţă de 78,49 mp teren pe care a îngrădit-o şi a folosit-o până în prezent.
Aşa fiind, instanţele aveau obligaţia ca în raport de probatoriile administrate să stabilească şi să motiveze de ce posesia exercitată de reclamant asupra suprafeţei de 78,49 mp îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1847 C. civ.
Totodată, prejudicial verificării condiţiilor posesiei instanţele de fond trebuiau să analizeze dacă, în raport de dispoziţiile legale în vigoare, la momentul începerii cursului prescripţiei se puteau prescrie terenurile proprietatea statului şi în caz afirmativ, dacă cursul prescripţiei (după spusele reclamantului începută în anul 1966) ar fi fost sau nu întrerupt prin intrarea în vigoare a Legii nr. 59/1974.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constatând că împrejurările de fapt ale speţei nu au fost pe deplin stabilite, urmează a admite recursul, a casa Decizia recurată precum şi sentinţa primei instanţe şi a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi judecătorii.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a analiza şi celelalte apărări invocate prin recurs şi a stabili şi cine are calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanţa, prin Primar şi Consiliul Local Constanţa împotriva deciziei nr. 121/c din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia precum şi sentinţa civilă nr. 994 din 9 septembrie 2003 a Judecătoriei Constanţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi judecătorii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1914/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1882/2005. Civil → |
|---|
