ICCJ. Decizia nr. 1882/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1882
Dosar nr. 12224/200.
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamantul N.G.A. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând instanţei obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de bani încasate, prin reţinerea cotei de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 februarie 2000–31 ianuarie 2001, reactualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie, la data executării hotărârii.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia cuvenită potrivit prevederilor legale în vigoare şi indemnizaţia efectiv încasată, pentru perioada mai–octombrie 2000, reactualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie, defalcat pe fiecare lună, până la executarea hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 422 din 29 mai 2003, Tribunalul Maramureş, secţia civilă, a admis cererea reclamantului, a obligat pârâţii să restituie acestuia sumele reţinute în perioada 1 februarie 2000–31 ianuarie 2001 cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate de 7% la valoarea actualizată la data efectuării plăţii, prin aplicarea indicelui de inflaţie pentru fiecare sumă reţinută lunar.
Pârâţii au mai fost obligaţi să plătească reclamantului diferenţa dintre indemnizaţia legal cuvenită în raport de valoarea sectorială de referinţă de 1.140.800 lei şi cea efectiv încasată în perioada mai–octombrie 2000, la valoarea actualizată prin aplicarea coeficientului inflaţiei la data executării hotărârii.
Au fost admise cererile de chemare în garanţie şi a fost obligată C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti să restituie pârâţilor sumele încasate în perioada 1 februarie 2000–31 ianuarie 2001, prin aplicarea procentului de 7% lunar asupra veniturilor asiguratului N.G.A. la valoarea actualizată, iar C.N.A.S. a fost obligată să restituie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti, procentul de 25% din suma reţinută reclamantului cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, la valoarea actualizată în funcţie de rata inflaţiei.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi excepţiile lipsei calităţii procesuale şi a inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, invocată de C.N.A.S.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 2540 din 28 octombrie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate împotriva acestei hotărâri de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti, C.N.A.S., Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, susţinând că hotărârile criticate au fost pronunţate, în parte, cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este inadmisibil, pentru următoarele considerente.
Prin art. 1 pct. 17 din OUG nr. 58/2003, au fost abrogate art. 330–3304 C. proc. civ., care reglementau calea de atac a recursului în anulare. De aceea, începând cu 28 august 2003, data intrării în vigoare a ordonanţei, această cale de atac a fost eliminată din Codul de procedură civilă.
Art. 330 C. proc. civ. avea următorul conţinut: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile irevocabile pentru următoarele motive…".
Potrivit textului citat, recursul în anulare, ca o cale extraordinară de atac, avea ca obiect numai hotărârile judecătoreşti irevocabile.
Calea de atac a recursului în anulare fiind desfiinţată, pentru situaţiile de conflict de legi procesuale în timp se aplică art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003 [text identic cu art. 725 alin. (4) C. proc. civ.] care dispune „Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac şi temeiurilor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate".
Pentru recursul în anulare, interpretarea textului citat trebuie făcută în sensul că regula stabilită se aplică dacă la data pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile exista această cale de atac.
Rezultă că la hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate după data intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003, nu mai pot fi atacate de procurorul general, deoarece nu mai există dispoziţii legale care să justifice calea de atac a recursului în anulare.
De aceea, în prezenta cauză, recursul declarat împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond (supusă recursului) şi hotărârii irevocabile pronunţată de instanţa de recurs la data de 28 octombrie 2003, este inadmisibil.
Pentru considerentele ce preced, recursul în anulare va fi respins, fără a se analiza criticile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2540 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj şi sentinţei civile nr. 422 din 29 mai 2003 a Tribunalului Maramureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1860/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1695/2005. Civil → |
|---|
