ICCJ. Decizia nr. 1914/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1914
Dosar nr. 979/200.
Şedinţa de la 10 martie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 august 2003 pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamanţii I.V. şi SC A.V. SRL au chemat în judecată pe pârâtul C.G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 180.000.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantului I.V. şi la plata sumei de 20.000.00 lei către reclamanta SC A.V. SRL, reprezentând beneficiu nerealizat până la data introducerii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 532 din 7 aprilie 2004, Judecătoria Slobozia a admis cererea formulată de reclamanta SC A.V. SRL şi în parte cererea formulată de reclamantul I.V., obligând pârâtul la plata sumei 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamanta SC A.V. SRL şi la plata sumei de 145.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamantul I.V.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, iar prin Decizia civilă nr. 92/A din 12 iulie 2004, Tribunalul Ialomiţa a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Primind dosarul, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 978 din 5 noiembrie 2004, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul a recalificat calea de atac ca fiind recurs şi nu apel, cum a reţinut tribunalul.
Reţinând că acţiunea reclamanţilor a avut ca obiect sume de bani al căror cuantum total este de 200.000.000 lei, instanţa a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., text legal aflat în vigoare la data pronunţării sentinţei, precum şi dispoziţiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004.
Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Ialomiţa, pentru considerentele ce urmează.
Reclamanţii au investit instanţa de fond cu soluţionarea unei cereri care are ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri civile în valoare de 200.000.000 lei.
Art. 2821 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, avea următorul conţinut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200.000.000 lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".
Prin urmare, raportat la obiectul acţiunii, conform textului citat, hotărârea atacată este supusă numai recursului iar competent să soluţioneze recursul este tribunalul, deoarece, conform art. 299 alin. (3) C. proc. civ., judecarea recursului declarat împotriva hotărârilor care nu sunt supuse apelului este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Pentru considerentele ce preced, se stabileşte competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Ialomiţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul C.G. împotriva sentinţei civile nr. 532/A din 7 aprilie 2004 a Judecătoriei Slobozia în favoarea Tribunalului Ialomiţa.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 martie 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 1899/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1860/2005. Civil → |
|---|
