ICCJ. Decizia nr. 1867/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1867
Dosar nr. 28485/1/2005
(12023/2005)
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.I. a contestat legalitatea dispoziţiei nr. 225 emisă de C.N.L. Oltenia, la data de 11 aprilie 2003 prin care s-a respins cererea de acordare de despăgubiri cu privire la terenul în suprafaţă de 1,47 ha situat în comuna Roşia Montană-Jiu, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cele forestiere.
Reclamantul a arătat că a notificat S.N.L. Oltenia, solicitând despăgubiri băneşti în sumă de 400.000.000 lei, pentru terenul mai sus individualizat, ce a fost confiscat de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin notificarea adresată unităţii deţinătoare, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru terenul confiscat, acesta şi autorii, M.I. şi A.C. au formulat cereri în temeiul Legilor nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000, şi, ca atare dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 415 din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul, confirmând soluţia instanţei de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, contestatorul criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanţa de apel nu a lămurit situaţia juridică a terenului de 1,47 ha, deoarece pentru suprafaţa de 0,70 ha s-a dispus reconstituirea în baza Legii nr. 1/2000, iar pentru diferenţa până la 1,47 ha nu s-a stabilit dacă aceasta poate fi restituită sau nu proprietarilor şi nu s-au administrat suficiente probatorii pentru stabilirea regimului juridic al terenului.
În drept, recurentul-reclamant nu şi-a precizat motivele de recurs, prin încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) pct. c din acelaşi cod.
Din conţinutul criticilor expuse, Curtea reţine că susţinerile contestatorului vizează aspecte referitoare la netemeinicie, în sensul că se reproşează instanţei de apel că nu a dat dovada de rol activ şi nu a administrat probe utile şi concludente, ceea ce excede cadrului în care examinarea unei hotărâri în recurs este supusă controlului legalităţii.
Cât priveşte motivul privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, acesta va fi înlăturat de instanţă întrucât este evident că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului au fost formulate în baza Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000, şi nu intră sub incidenţa prezentei legi.
Aceasta rezultă din adeverinţele nr. 146 din 20 ianuarie 2003 (fila 22 dosar nr. 1821/2003 al Tribunalului Gorj) şi nr. 1706 din 20 iunie 2003, (fila 25 acelaşi dosar), emise de Primăria Fărcăşeşti, înscrisuri ce atestă că sunt în curs de soluţionare cererile de restituire a terenului în temeiul Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, şi care au fost analizate de instanţe, în stabilirea corectă a raportului juridic dedus judecăţii.
Ca atare nu se poate reţine nelegalitatea deciziei atacate, instanţele făcând o aplicare corectă a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi actelor forestiere, solicitate conform Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.I. împotriva deciziei nr. 415 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1922/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1876/2005. Civil → |
|---|
