ICCJ. Decizia nr. 1876/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1876
Dosar nr. 9466/200.
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 4 octombrie 2002, reclamanţii F.C.D. şi F.R.V. au chemat în judecată pe pârâţii A.D. şi D.A. pentru a fi obligaţi să le permită „trecerea pe calea comună de acces".
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietari ai unui teren fără ieşire la calea publică, situat în municipiul Botoşani, care se învecinează cu terenul dobândit ulterior în proprietate de pârâţi.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2075 din 10 mai 1999 transformă terenul proprietatea cumpărătorilor-reclamanţi în fond dominant „impunând sarcini terenului rămas în proprietatea vânzătoarei O.V., devenit fond aservit şi care a fost cumpărat ulterior, grevat de aceste sarcini de către pârâţi, de la acelaşi cumpărător", astfel încât solicită „să se respecte dreptul de trecere prevăzut în contract".
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul arătat la data de 10 ianuarie 2003, când au solicitat „răspunderea contractuală" a pârâţilor, obligaţie de a face prevăzute de art. 1075 C. civ., pe care aceştia au contractat-o odată cu cumpărarea fondului aservit; în consecinţă au solicitat obligarea pârâţilor „să respecte contractul" (f. 29).
Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 4514 din 17 septembrie 2003 a admis acţiunea confesorie de servitute astfel cum a fost precizată ulterior stabilind dreptul de trecere pentru reclamanţi, pe terenul proprietatea pârâţilor, astfel cum acesta este individualizat în schiţa anexă a raportului de expertiză (fila 63 din dosar).
Curtea de Apel Suceava prin Decizia civilă nr. 355 din 24 februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâţii A.D. şi D.A., a schimbat în totalitate sentinţa iar în rejudecare, pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Contrar primei instanţe, prin reaprecierea probatoriilor administrate în fond astfel cum au fost completate cu înscrisurile noi depuse de pârâţi şi cercetarea la faţa locului efectuată de instanţa de apel, s-a reţinut că reclamanţii nu au dobândit prin actul de cumpărare a terenului înfundat încheiat în anul 1999 şi dreptul de a exercita servitutea de trecere prin curtea imobilului proprietatea actuală a pârâţilor.
Recursul reclamanţilor privind existenţa sarcinii servituţii de trecere în actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1999, ca accesoriu al fondului având un caracter perpetuu, este nefondat.
La 10 mai 1999 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2075 de Biroul Notarului Public C.A., recurenţii au cumpărat de la O.V. suprafaţa de 600 mp, grădină, teren înfundat, lotul 2, colorat cu roşu în schiţele anexă.
Deşi în contract se pretinde că imobilul are o cale de acces în comun pe o lăţime de 2 m şi acces la reţeaua de canalizare şi apă, nu se specifică: a) în comun cu cine este calea de acces şi b) unde este poziţionată aceasta.
Servitutea pretins stabilită în acel contract nu a fost înregistrată în registrul de sarcini aflat la Judecătoria Botoşani, serviciul C.F. sau în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare.
Audiată în calitate de martoră în cauză, O.V. pretinde că „reclamantul avea acces pe unde dorea, pe lângă casă şi printre copaci şi că urma să se înţeleagă ulterior cu fiul meu, O.R., în privinţa căii de acces" (fila 105 dosar fond); rezultă deci că s-a instituit doar o permisiune din partea vânzătorului, permisiune ce nu este constituită ca sarcină a imobilului.
Că nu s-a stipulat nici o servitute în acest contract rezultă şi din conţinutul contractului de schimb şi de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3746 din 2 august 2000 la acelaşi notar, în care sub aspectul contractului de schimb de terenuri între O.V., pe de o parte, şi O.R. şi O.A.M., pe de altă parte, în calitate de coschimbaşi, se arată în mod expres că cele două parcele schimbate 1854/1 şi 1853/1 nu sunt grevate de sarcini.
În contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 1760 din 14 iunie 2001 prin care pârâţii A.D. şi D.A. au cumpărat suprafaţa de 1380 mp teren şi construcţiile aflate pe acesta, se arată în mod expres că „nu au încheiat nici un fel de convenţii de înstrăinare, constituiri de drepturi, ipoteci sau alte sarcini ale acestuia.
De asemenea, în perioada 2 august 2000, când recurenţii au dobândit de la O.R. şi O.A.M. 250 mp, şi până la 14 iunie 2001, când intimaţii au cumpărat suprafaţa de 1380 mp de teren de la O.V., R. şi A.M., recurenţii nu au făcut dovada existenţei sau înfiinţării unei servituţi convenţionale care să greveze terenul cumpărat de intimaţii A.
Pe cale separată, prin sentinţa civilă nr. 6537 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Botoşani, în condiţiile art. 616 C. civ., s-a dispus instituirea unei servituţi de trecere în favoarea reclamanţilor pe terenul învecinat, reprezentând drumul cel mai scurt la calea publică, proprietatea pârâtei Parohia „Sf. Nicolae" (fila 13, dosar de recurs).
Ca atare, recursul reclamanţilor se va respinge ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi vor fi obligaţi către intimaţii-pârâţi, la cererea acestora, la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, dovedit cu chitanţă (f. 16 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii F.C.D. şi F.R.V. împotriva deciziei civile nr. 355 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă recurenţii-reclamanţi la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor-pârâţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1867/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1855/2005. Civil → |
|---|
