ICCJ. Decizia nr. 1899/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1899
Dosar nr. 9817/200.
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5142 din 26 septembrie 2003, Judecătoria Baia Mare a respins acţiunea formulată de reclamanta P.A.M. împotriva pârâţilor B.E. şi B.Ş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 2 ianuarie 2002, reclamanta a redactat şi semnat înscrisul intitulat „Declaraţie" prin care recunoştea datoria de 10.000 dolari SUA faţă de pârâţi, obligându-se la restituirea sumei.
Instanţa a constatat că din probele administrate nu rezultă că la momentul încheierii „Declaraţiei", reclamantei i-ar fi fost viciat consimţământul prin violenţă.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 328/A din 13 februarie 2004, a respins apelul declarat de reclamantă, reţinând că nu s-a dovedit existenţa unor violenţe fizice sau psihice de natură a înfrânge voinţa liberă a reclamantei, subliniind că acţiunea a fost formulată numai după ce pârâţii au înregistrat la Judecătoria Baia Mare acţiunea în pretenţii pentru plata sumei cuprinse în „Declaraţie".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.A.M.
Recursul este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor.
Conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta susţine că instanţa de apel a apreciat greşit probele administrate la instanţa de fond.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, reclamanta descrie situaţia de fapt şi analizează probele administrate, care, în opinia sa, demonstrează că se impune anularea înscrisului intitulat „Declaraţie".
Critica adusă deciziei şi dezvoltarea acesteia nu permite încadrarea în nici unul din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004. Critica nu vizează aplicarea greşită a legii, ci greşita apreciere a probelor administrate, motiv care s-ar fi putut încadra eventual în prevederile pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care, însă, a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000 şi, ca atare, nu mai poate fi analizat.
Pentru considerentele ce preced, se va constata nul recursul declarat de reclamantă.
Se va respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimaţii pârâţi, deoarece deşi Înalta Curte le-a pus în vedere să prezinte acte doveditoare, aceştia au depus doar nota de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta P.A.M. împotriva deciziei civile nr. 328/A din 13 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimaţii-pârâţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1887/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1914/2005. Civil → |
|---|
