ICCJ. Decizia nr. 1944/2005. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1944Dosar nr. 6043/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9161 din 28 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de împrumut şi garanţie imobiliară nr. 351 din 2 martie 2000, încheiat între pârâtul A.I., în calitate de împrumutător şi C.I. şi C.C., în calitate de împrumutaţi, în ceea ce priveşte plata penalităţilor de întârziere de 1% pe zi. Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea întinderii obligaţiei de restituire şi rectificare C.F. 3192; au fost declarate nule acţiunea privind constatarea nulităţii parţiale a clauzei penale din acelaşi contract de împrumut precum şi contestaţia la executare formulată de C.C. în dosarul conex; în fine, a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia la executare în dosarul conex nr. 654/2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în fapt între reclamanţi şi pârât s-a încheiat un contract autentic de împrumut, cu garanţie imobiliară, prin care reclamanţii au primit suma de 7.000 mărci germane înţelegând să garanteze plata cu un imobil. Deşi în cuprinsul contractului este specificat că împrumutul este fără dobândă, este totuşi înserată şi o prevedere potrivit căreia neplata la termenul stabilit atrage penalităţi de 1% pe zi de întârziere, dispoziţie ce a fost interpretată de instanţă ca reprezentând daune interese moratorii care potrivit art. 1088 C. civ., nu pot cuprinde decât dobânda legală. În consecinţă, această clauză a fost calificată ca fiind o clauză penală, ce este interzisă prin art. 1 din Legea nr. 313/1979.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea întinderii obligaţiei de restituire, instanţa a reţinut că acesta este inadmisibil faţă de prevederile art. 111 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererile din dosarele conexate formulate de C.C. s-a reţinut că acestea sunt nule potrivit art. 133 C. proc. civ. pentru lipsa semnăturilor, iar contestaţia formulată de C.I. este tardivă deoarece aceasta a luat cunoştinţă de cuprinsul procesului verbal de licitaţie la data de 30 noiembrie 2001, iar de actul de adjudecare, în cursul anului 2002.
În consecinţă, a fost respins şi capătul de cerere privind rectificare de C.F.
Apelul declarat de reclamanta C.I. împotriva acestei sentinţe şi prin care a solicitat admiterea în totalitate a acţiunii a fost respins cu o motivare similară celei a instanţei de fond prin Decizia civilă nr. 335 din 15 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat reclamanta C.I.
Cu prilejul dezbaterii recursului, Înalta Curte a pus din oficiu în discuţie problema nemotivării recursului, recurenta reclamantă susţinând că Decizia Curţii de Apel Braşov nu i-a fost comunicată.
Examinând această problemă care premerge oricărei cercetări a fondului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 306 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar din examinarea cauzei nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare de ordine publică.
Pe de altă parte, la dosarul de apel, se află dovada de comunicare către reclamanta recurentă a deciziei pronunţate în apel, comunicare care îndeplineşte toate cerinţele procedurale prevăzute de art. 100 şi urm. C. proc. civ.
În consecinţă, Curtea va constata că recursul declarat de reclamantă este nul, în condiţiile art. 306 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva deciziei civile nr. 335 Ap din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 8785/2005. Civil. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Civil. încheiere de declinare... → |
---|