ICCJ. Decizia nr. 2129/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2129
Dosar nr. 1357/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea din 27 noiembrie 2003 formulată în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicată petenţii S.T., S.C., S.G. şi Ş.C. au solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 869 din 20 noiembrie 2003 emisă de Comisia judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 6,01 ha situat în comuna Tomeşti, judeţul Iaşi.
Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 2154 din 25 februarie 2004 în dosarul nr. 20257/2003, prin care a admis plângerea, a desfiinţat hotărârea atacată şi a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Recursul a făcut obiectul dosarului nr. 1097/2004 pe rolul Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înaintat spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi, unde a fost înregistrat sub nr. 6214/2004.
Prin Decizia civilă nr. 462 din 22 septembrie 2004, Tribunalul Iaşi şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Prin Decizia civilă nr. 840 din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi, a suspendat procedurile şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea rezolvării conflictului de competenţă.
Examinând, în temeiul art. 22 C. proc. civ., conflictul negativ de competenţă astfel ivit, Înalta Curte constată:
La data pronunţării sale, hotărârea primei instanţe era supusă numai căii de atac a recursului conform dispoziţiilor art. 2821 alin. (2) C. proc. civ. introdus prin OUG nr. 138/2000, iar competenţa soluţionării recursului aparţinea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde, de altfel a şi fost înaintat.
Urmare intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2004, care prevede prin art. II alin. (1) că recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă, dosarul a fost trimis Tribunalului Iaşi.
Potrivit textului mai sus redat competenţa soluţionării recursului de faţă aparţine Tribunalului Iaşi, sens în care se va rezolva şi conflictul negativ de competenţă care face obiectul prezentului regulator de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa soluţionării recursului declarat de petenţii S.T. şi S.C. împotriva sentinţei nr. 2154 din 25 februarie 2004 a Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2269/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2132/2005. Civil → |
|---|
