ICCJ. Decizia nr. 2325/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2325
Dosar nr. 5168/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr. 877 din 25 noiembrie 2002 Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamanţii P.C., ş.a., împotriva intimatelor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Mehedinţi şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pe care le-a obligat să le plătească salariul cuvenit fiecărui reclamant şi salariul efectiv încasat, sumă ce va fi reactualizată în funcţie de indicele de inflaţie până la data plăţii efective, pe perioada 1 ianuarie 2002 şi până la zi.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S.S. Bucureşti formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Soluţia a fost motivată de faptul că, în mod nelegal, reclamanţilor le-a fost reţinută cota de 7% din salariu drept primă de asigurare de sănătate.
Prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2002 s-a rectificat dispozitivul hotărârii în sensul că s-a reţinut că au calitatea de pârâte doar Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Mehedinţi iar chemarea în garanţie a fost pentru Ministerul Finanţelor şi nu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Sentinţa menţionată a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 318/CM din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare invocând incidenţa art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea recursului, în esenţă, se arată că printr-o interpretare sistematică a prevederilor Legii nr. 92/1992, HG nr. 409/1998 şi a Normelor metodologice emise în aplicarea hotărârii menţionate, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate, obligaţie de plată pe care, de altminteri, o au toţi cetăţenii care au domiciliul sau reşedinţa în România.
Se arată, totodată că, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuţiei.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca magistraţii şi personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei, ar fi menţionat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuţiei şi pe magistraţi, respectiv personalul auxiliar de specialitate, şi cum nu a făcut o atare menţiune, se deduce intenţia că şi această categorie nu poate fi scutită de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Analizând recursul în anulare, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din acelaşi act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuţiei, şi anume: copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 şi art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate, şi anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr.142/1997, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia, copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, condiţiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite de guvern.
La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, emise în aplicarea HG nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanţii au încheiat contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au recunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligaţia de a reţine şi vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi va fi respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată promovată de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 109 din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă, şi sentinţei nr. 877 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, pe care le casează şi respinge ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2236/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
