ICCJ. Decizia nr. 2233/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2233
Dosar nr. 24344/1/2005
Nr. vechi 7881/200.
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 554 din 11 mai 2004, Tribunalul Harghita a admis acţiunea formulată de reclamantul G.Z., în contradictoriu cu Primăria municipiului Miercurea Ciuc şi Ministerul de Finanţe şi a fost obligată pârâta Primăria municipiului Miercurea Ciuc să restituie reclamantului în natură terenul în suprafaţă de 1901 mp, situat în intravilan, cuprins în C.F., nr.top. 2583, C.F. nr.top. 2580, C.F. nr.top. 2581/1, 2582 Jigodin a cărui amplasament şi vecinătăţi sunt prevăzute în raportul de expertiză efectuat de expertul I.A., care face parte din hotărâre (filele 231 – 236 dosar).
S-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcţiile demolate din Miercurea Ciuc şi a fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor să achite reclamantului pentru aceste construcţii (3 case şi 3 şoproane) suma de 3.775.900.000 lei, iar pentru terenul rămas nerestituit din str. M., în suprafaţă de 141 mp, să achite suma de 18.238.068 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că imobilul situat în str. T. a aparţinut mătuşii reclamantului F.R., iar imobilul situat în str. T. a aparţinut părinţilor reclamantului, G.J. şi I..
Imobilele au fost preluate de stat prin expropriere, pentru construirea unui ansamblu de locuinţe, însă, deşi s-au încheiat procese verbale de evaluare a imobilelor, reclamantul a susţinut că nu s-au încasat despăgubiri, iar la dosar nu s-au depus acte care să confirme plata despăgubirilor.
Imobilele erau compuse din trei case cu anexe şi 1232 mp teren, iar prin construirea pe teren a unei părţi din blocul nr. 7 (scara A) şi a unui trotuar aferent blocului s-a ocupat suprafaţa de 141 mp. Restul terenului, în suprafaţă de 1901 mp, reprezentând accesul în spatele blocului, este ocupat cu 8–9 garaje construite din tablă, demontabile, care aparţin unor proprietari neidentificaţi. Efectuându-se cercetare la faţa locului, s-a constatat că accesul cu mijloace auto în spatele blocului este permis şi special amenajat dinspre str. P., aşa încât din str. M. poate fi asigurat doar accesul pietonal, fără a fi îngrădit confortul locatarilor.
Terenul în suprafaţă de 1901 mp poate fi restituit în natură foştilor proprietari, iar faptul că pe teren se află garaje din tablă nu împiedică restituirea, raportat la art. 10 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001. Nici faptul că prin expropriere terenul a devenit proprietate publică nu împiedică restituirea în natură.
Se mai reţine, că pe teren s-au aflat construcţii cu destinaţie de locuinţă, pentru care, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, foştii proprietari au dreptul să primească măsuri reparatorii în echivalent. Aceste construcţii au fost evaluate de expert în trei variante, iar în varianta a doua s-a stabilit valoarea de 3.775.900.000 lei.
Prin Decizia civilă nr. 101/A din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis apelurile declarate de D.G.F.P. Harghita, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice şi de Primăria municipiului Miercurea Ciuc, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţii şi întregul teren, expropriate de la antecesorii săi, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea reclamantului şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că imobilele situate în Miercurea Ciuc, str. T. au aparţinut antecesorilor reclamantului, că au fost expropriate în vederea construirii unui ansamblu de locuinţe, că au fost demolate construcţiile aflate pe teren şi că din teren a fost ocupată efectiv cu construcţii noi suprafaţa de 141 mp.
S-a reţinut, însă, că sentinţa este greşită în privinţa măsurilor reparatorii, pentru că, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru cea ocupată cu construcţii noi şi pentru terenul necesar în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Conform alin. (4) al art. 11 din lege, atunci când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întreaga suprafaţă de teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Din terenul expropriat, suprafaţa de 141 mp este ocupată efectiv cu construcţii, însă diferenţa până la suprafaţa totală este ocupată cu lucrările necesare pentru folosirea în condiţii corespunzătoare de către locatari a blocului construit pe teren, căi de acces şi spaţiu verde. Faptul că pe o parte din teren s-au edificat garaje, demonstrează că terenul este necesar bunei utilizări a blocului, nefiind posibilă restituirea lui în natură.
Mai reţine instanţa de apel că, potrivit art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în situaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4), măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite. Reclamantul este îndreptăţit numai la aceste măsuri, pentru că toate construcţiile au fost demolate, terenul este ocupat funcţional în întregime de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, iar despăgubiri băneşti se pot acorda numai pentru imobilele cu destinaţia de locuinţe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine, în esenţă, că instanţa de apel, încălcând dispoziţiile art. 9, art. 10 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, a stabilit că nu are dreptul la despăgubiri băneşti şi la restituirea în natură a terenului.
Potrivit textelor citate, era îndreptăţit să-i fie restituită în natură suprafaţa de teren pe care sunt construite garaje demontabile, deoarece accesul cu mijloace auto în spatele blocului este amenajat dinspre str. P., iar dreptul la despăgubiri civile este stabilit de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Analizând recursul, în raport cu motivele de nelegalitate invocate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este întemeiat.
În prezenta cauză, trecerea imobilelor pentru care se cer măsuri reparatorii în proprietatea statului fiind realizată prin expropriere, sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, text care conţine reguli speciale pentru restituirea imobilelor expropriate.
Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că imobilele care fac obiectul notificării, preluate de stat de la părinţii şi mătuşa reclamantului, erau alcătuite din suprafaţa totală de 1232 mp teren şi trei case aflate pe teren, iar, potrivit constatărilor expertului, construcţiile au fost demolate integral.
Exproprierea s-a dispus în vederea construirii unui ansamblu de locuinţe, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă efectiv suprafaţa de 141 mp teren, pe care este edificată o parte dintr-un bloc de locuinţe. Pe teren mai există aleea care asigură accesul la bloc şi spaţiu verde.
Potrivit constatărilor experţilor, pe diferenţa de teren, în suprafaţă de 1091 mp (1232-141) nu au fost efectuate lucrări pentru care s-a dispus exproprierea.
Atât în lucrarea întocmită la instanţa de fond, cât şi în completarea la raportul de expertiză, întocmită în apel, expertul precizează că suprafaţa de 1091 mp teren poate fi restituită în natură, că pe acest teren se află garaje provizorii pe schelet metalic şi că restituirea acestei suprafeţe de teren nu afectează buna exploatare a blocului, deoarece intrarea cu maşinile este asigurată din str. P., iar trotuarul pentru accesul în bloc şi spaţiul verde pot fi amenajate pe suprafaţa de 141 mp teren, care nu se restituie în natură.
Potrivit constatărilor expertului, porţiunea de 1091 mp teren liberă de construcţii este suficientă ca întindere pentru a permite folosirea ei fără afectarea bunei utilizări a părţii din blocul de locuinţe edificat pe o porţiune din teren, iar pârâta Primăria municipiului Miercurea Ciuc nu a depus la dosar acte cu care să facă dovada că s-au făcut investiţii pentru amenajarea terenului neocupat de construcţii ca loc de parcare şi că garajele aflate pe teren nu sunt construcţii demontabile.
De aceea, faţă de principiul restituirii în natură, consacrat prin art. 1 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit art. 11 alin. (3) şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, recurentul-reclamant este îndreptăţit la restituirea în natură a acestei suprafeţe de teren.
Critica privitoare la obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata de despăgubiri băneşti nu este întemeiată.
În raport cu prevederile art. 36–40 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate (abrogate prin Legea nr. 247/2005), acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti putea fi stabilită numai în cazurile expres prevăzute de lege, după procedura prevăzută de textele menţionate şi era condiţionată de adoptarea unei legi speciale care să stabilească modalităţile şi procedurile de acordare.
De aceea, notificarea se adresa, după caz, prefecturii dacă se solicitau despăgubiri băneşti sau unităţii deţinătoare dacă se cerea restituirea în natură, iar instanţa, investită cu acţiunea formulată în contradictoriu cu entitatea notificată (prefectura ori unitatea deţinătoare), nu putea obliga pârâta la plata despăgubirilor băneşti, putând doar să stabilească existenţa dreptului, deoarece, conform art. 40 din lege, aceste drepturi puteau fi chiar plafonate.
Or, în prezenta cauză, deşi recurentul reclamant a notificat Prefectura judeţului Harghita, prin acţiune nu a chemat în proces unitatea notificată, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să-i fie stabilit dreptul la despăgubiri băneşti.
Cererea s-a formulat „în contradictoriu cu Ministerul de Finanţe Publice" care, potrivit art. 31 alin. (4) din lege, în vigoare la data formulării cererii, se cita numai atunci când persoana îndreptăţită opta pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
De altfel, imobilele fiind preluate de stat prin expropriere, corect prin hotărârea atacată măsurile reparatorii au fost stabilite în raport cu prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de reclamant şi se va casa în parte hotărârea atacată.
Va fi obligată Primăria municipiului Miercurea Ciuc la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1091 mp înscris în C.F. Jigodin, sub nr.topo 2580 şi C.F. nr. Jigodin, nr. topo 2581/1, 2582, identificat de expert în schiţele de plan anexă la rapoartele de expertiză şi se vor menţine dispoziţiile privitoare la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 141 mp înscris în C.F. Jigodin, nr.topo 2583, nerestituit în natură şi a construcţiilor care au fost demolate.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., intimata, Primăria municipiului Miercurea Ciuc, va fi obligată să plătească recurentului cheltuielile de judecată efectuate în recurs, în limita admiterii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamant G.Z. împotriva deciziei civile nr. 101/A din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pe care o casează în parte.
Obligă pe pârâta Primăria Municipiului Miercurea Ciuc să restituie reclamantului în natură terenul în suprafaţă de 1091 mp, înscris în C.F., nr.topo 2580 şi C.F. , nr.topo 2581/1, 2582, identificat în schiţele de plan anexe la raportul de expertiză şi completarea la raportul de expertiză, efectuate de expert I.A..
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Obligă intimata Primăria municipiului Miercurea Ciuc să plătească recurentului suma de 500 lei (RON) cheltuieli de judecată, în limita admiterii recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 2238/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2140/2005. Civil → |
---|