ICCJ. Decizia nr. 2395/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2003, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea introdusă de reclamanții R.A., P.M. și P.I. împotriva pârâtelor SC T. SA Rm. Vâlcea și A.P.A.P.S. și le-a obligat pe acestea să emită decizie sau dispoziție motivată în sensul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sau să facă reclamanților o ofertă de restituire în echivalent conform art. 27 alin. (1) și (2) din aceeași lege cu obligarea fiecărei pârâte la plata a 200.000 lei cu titlu de daune cominatorii de la data introducerii cererii până la executarea obligației de a face.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au notificat-o pe prima pârâtă (Notificarea nr. 31 din 5 februarie 2002, Biroul Executorului Judecătoresc G. Rm. Vâlcea), solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafață de 4162 mp, situat în Rm. Vâlcea, că pârâta notificată a invocat prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 și a transmis notificarea către A.P.A.P.S. Craiova. La rândul său aceasta a trimis notificarea în cauză spre soluționare A.P.A.P.S. București, dar nici una din pârâte nu s-a conformat dispozițiilor imperative ale legii de a soluționa notificarea prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate, deși a expirat termenul de 60 de zile prevăzut de lege.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A.P.A.P.S., care a susținut, printre altele, că termenul de 60 de zile nu s-a împlinit, întrucât reclamanții nu au depus în condițiile legii actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 33/A din 13 martie 2003, a admis apelul și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins ca prematură acțiunea.
Instanța de apel a reținut, în esență, că termenul de 60 de zile prevăzut prin art. 23 alin. (1) și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nici nu a început să curgă împotriva pârâtelor, deoarece reclamanții nu au făcut dovada depunerii dovezilor privind dreptul de proprietate al autorilor lor și a calității acestora de moștenitori.
Astfel că, a stabilit curtea de apel, în momentul de față nu s-a născut încă obligația pârâtelor de a răspunde notificării reclamaților, acțiunea lor fiind prematură.
împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții.
Ei au susținut că instanța a acordat ce nu s-a cerut, deoarece a desființat în tot sentința, sentință care nu a fost apelată de către pârâta SC T. Rm. Vâlcea, în prezent SC A.T. SA și că instanța a încălcat grav principiul disponibilității, potrivit căruia această a doua pârâtă avea posibilitatea să apeleze sau nu hotărârea de fond.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate cu privire la notificarea ce le-a fost adresată, notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind imobilul, teren în suprafață de 4160 mp situat în Rm. Vâlcea.
Din actele depuse în recurs atât de recurenți cât și de intimați rezultă că după pronunțarea deciziei recurate, intimata A.V.A.S. a emis decizia nr. 216 din 12 decembrie 2004 prin care a fost soluționată notificarea în cauză, în sensul că solicitarea reclamanților de restituire în natură a terenului a fost respinsă.
Din cele de mai sus rezultă că au fost îndeplinite pretențiile reclamanților, acțiunea acestora rămânând practic fără obiect.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
Mai mult, tot din actele depuse în recurs rezultă că între aceleași părți a mai existat un proces, reclamanții solicitând obligarea pârâtelor să emită decizie de restituire în natură a aceluiași imobil-teren sau obligarea acestora la emiterea unei oferte de despăgubiri prin echivalent. Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 459 din 22 aprilie 2004 a admis acțiunea față de A.P.A.P.S. pe care a obligat-o să emită decizie sau dispoziție cuprinzând valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu și a respins acțiunea față de SC A.T. SA
Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de A.P.A.P.S. de către Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 1871/A din 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2321/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2156/2005. Civil → |
|---|
