ICCJ. Decizia nr. 2517/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 51 din 14 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea în revendicare imobiliară introdusă de reclamanții M.I.A. și A.I.M. împotriva pârâților Consiliul Județean Botoșani, Primăria Botoșani și Muzeul Județean Botoșani, cu consecința obligării primului și celui de al treilea pârât, să restituie reclamanților în natură, în deplină proprietate și posesie imobilul, compus din clădirea numită "Muzeul de etnografie" Botoșani și suprafața aferentă de 2200 mp teren, conform identificării și delimitării efectuate prin raportul de expertiză, expert I.D., omologat ca parte integrantă a hotărârii.
Totodată a fost respinsă acțiunea îndreptată împotriva Primăriei municipiului Botoșani ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit în esență că pârâții ocupă fără titlu valabil imobilul proprietatea reclamanților care a fost preluat forțat, cu încălcarea dispozițiilor art. 480-481 C. civ. precum și a dispozițiilor Decretului 111/1951 din proprietatea antecesorilor reclamanților în anii 1947-1948.
Hotărârea primei instanțe a fost infirmată prin decizia civilă nr. 63 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, care admițând apelurile declarate de pârâții obligați, a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea în revendicare ca inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat că reclamanții nu ar mai putea revendica imobilul prin acțiunea de drept comun, și cererea de predare în natură nu ar mai putea fi primită, întrucât aceștia au ales între timp calea despăgubirii reglementată de Legea nr. 112/1995, pe care au obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă de acordare a sumei de 715.558.800 lei pentru același imobil, așa încât odată exprimat dreptul de opțiune, principiul disponibilității ar acționa fără cale de întoarcere.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale, reclamanții I.A.M. și A.I.M.
Invocând lipsa de temei legal a hotărârii și aplicarea greșită a legii, recurenții au susținut în esență că instanța de apel a soluționat litigiul pe o excepție de inadmisibilitate care nu a fost pusă în discuția părților încălcându-se în acest mod dreptul lor esențial la apărare.
Recursul este fondat.
Prin apelul declarat de Consiliul Județean Botoșani s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară de drept comun, în raport de existența procedurilor reglementate de Legile speciale nr. 112/1995 și nr. 10/2001, susținându-se cu alte cuvinte ca odată cu intrarea în vigoare a actelor normative menționate, apărarea dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor art. 480-481 C. civ. de către proprietarul care a pierdut posesia lucrului împotriva posesorului neproprietar nu ar mai fi admisibilă.
Evitând pronunțarea asupra excepției prin prisma susținerilor explicite privind aplicabilitatea exclusivă a legilor speciale, instanța de apel a reținut inadmisibilitatea acțiunii, prin prisma principiului electa una via si a exercitării principiului disponibilității peste limitele legal posibile.
Din examinarea încheierii de dezbateri precum și a celor anterioare rezultă că excepția în limitele și cu înțelesul de mai sus, nu a fost pusă în discuția părților, ceea ce reprezintă netegăduit îngrădire a dreptului la aprobare pentru reclamanții cărora le-au fost opusă cu consecința gravă a respingerii acțiunii, fără ca aceștia să-și poată exercita dreptul elementar la apărare.
Se cuvine totodată și mențiunea că argumentul reținut de instanța de apel în sensul existenței unei hotărâri "irevocabile" pentru acordarea de despăgubiri, nu are acoperire în dovezile cauzei, întrucât copia acelei sentințe depuse pentru prima dată în apel cu prilejul dezbaterii apelului, nu poartă o astfel de mențiune.
în consecință recursul a fost admis, s-a dispus casarea hotărârii atacate și în conformitate cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiției cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2542/2005. Civil → |
|---|
