ICCJ. Decizia nr. 2407/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2407
Dosar nr. 26341/1/2005
Nr. vechi 9878/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 723 din 4 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea C.E. împotriva dispoziţiei nr. 5268 din 29 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Călăraşi, s-a dispus anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a suprafeţei de teren de 392,56 mp identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză; s-a mai dispus emiterea unei noi dispoziţii pentru a fi stabilite măsuri reparatorii pentru diferenţa de suprafaţă de 27,44 mp.
S-a reţinut, în esenţă, că terenul notificat face parte din lotul de 11.000 mp expropriat pentru a fi realizat obiectivul „Sediul Consiliului Local al municipiului Călăraşi", obiectiv care nu s-a mai realizat, în prezent fiind realizată o altă investiţie, respectiv un ansamblu de locuinţe ANL.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză, s-a concluzionat că terenul nu este afectat de nici o construcţie, distanţa faţă de fundaţia bloc ANL fiind de 25,44 mp
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 289 din 13 aprilie 2005, cu opinie majoritară, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Călăraşi şi Primarul municipiului Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 723 din 4 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, de asemenea că, indiscutabil, investiţia pentru care s-a dispus exproprierea nu s-a putut executa, situaţie în care nu pot fi aplicate în cauză prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 iar referitor la dispoziţiile art. 11.2 din HG nr. 493/2003 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, invocate de apelantă, acestea nu pot nesocoti dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, act normativ cu forţa juridică superioară, potrivit cărora, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură.
Aşadar, mai arată instanţa, de vreme ce investiţia aprobată nu a fost realizată, iar prin actele depuse în apel (hotărârile nr. 45/2002, 42/2003 şi 224/2002 ale Consiliului local) nu s-a probat că terenul în litigiu este afectat de alte construcţii aflate în curs de execuţie, prevăzute în planurile de urbanism întocmite pentru realizarea unor investiţii de utilitate publică, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent nu se justifică.
Opinia separată formulată prin aceeaşi hotărâre a concluzionat în sensul admiterii apelului şi respingerii contestaţiei, apreciind, esenţial, că terenul nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 întrucât aparţine domeniului public şi este afectat de detalii de sistematizare ale zonei, neavând importanţă că s-a renunţat la proiectul iniţial.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Primăria municipiului Călăraşi prin Primar susţinând, în esenţă, că terenul nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 deoarece face parte din domeniul public al municipiului Călăraşi şi este afectat de construcţia ansamblului de locuinţe, conform investiţiei aprobate prin hotărâri ale Consiliului local.
Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 11 din 2 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură.
În această ipoteză, desigur, textul citat vizează situaţia în care, terenul a rămas astfel liber, neafectat de detalii de sistematizare, de lucrări de utilitate publică, important fiind, în acest sens, numai dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ de expropriere.
Or, de necontestat, în speţă terenul în litigiu face parte dintr-un lot mai mare de 11.000 mp expropriat, în scop de utilitate publică, din acest punct de vedere recurenta susţinând că această măsură a fost luată prin decretul de expropriere nr. 197/87 pentru construirea ansamblului de locuinţe „Calea Bucureşti", în timp ce în cauză s-a făcut vorbire de Decretul nr. 67/1985.
Dar, la dosar nu există depus nici un decret de expropriere prin care să se verifice, eventual, scopul măsurii.
Oricum însă, raportat la prevederile art. 11 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 10/2001, era necesar a se stabili în cauză, în mod cert, toate chestiunile de fapt sub acest aspect, dacă şi în ce măsură lucrările sau investiţiile de utilitate publică executate sau aprobate, s-au realizat pentru întreg ansamblul zonal sistematizat astfel şi dacă acesta, funcţional, ocupă sau nu terenul în litigiu.
Din acest punct de vedere, expertiza efectuată în cauză a concluzionat, sumar, numai în sensul că, pe teren nu există construcţii.
Este eronată, sub acest aspect menţiunea din hotărârea atacată, în sensul că apelanta nu a contestat concluziile raportului de expertiză.
Rezultă din lucrările dosarului că, pârâţii prin reprezentant au solicitat termen pentru studierea expertizei, înmânată la acea dată, cerere care a fost nelegal respinsă, întrucât partea a fost lipsită astfel de posibilitatea de a formula obiecţiuni.
Este necesar deci, pentru lămurirea şi stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt arătate, suplimentarea probatoriului în acest sens, prin întocmirea unui supliment de expertiză efectuat şi pe baza întregii documentaţii tehnice aflată, afirmativ, în posesia pârâtei.
Aşa fiind, în baza art. 312 şi a art. 314 C. proc. civ. urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea cu trimiterea cauzei, la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria municipiului Călăraşi prin Primar, împotriva deciziei nr. 289/A din 13 aprilie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3520/2005. Civil. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 2371/2005. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
