ICCJ. Decizia nr. 2561/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 552 din 7 februarie 2002 Judecătoria Turda a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T.L. împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local Turda, SC T.î. SA, R.A.T.A.C.F.L., G.G. și G.V.; a constatat că apartamentul ocupat de pârâți este înscris în C.F. 12622 Turda, transcris în C.F. 2002 Turda, nr. top 771/1/1/1/2/S/VI, 771/2/1/1/2/S/VI și C.F. colectivă cu același număr, având nr. top 771/1/1/1/2, 771/2/1/1/2, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 551 încheiat la data de 15 iulie 1997, a respins ca nesusținută cererea față de SC T.î. SA Cluj și petitele din acțiunea principală cu privire la temeinicia titlului de proprietate și radierea dreptului de servitute de trecere; a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a reținut că imobilele au fost proprietatea tabulară a autorilor reclamantului din anul 1916, acestea au fost naționalizate prin încălcarea art. I și II din Decretul nr. 176/1948 și apoi s-a procedat la împărțirea imobilelor pe apartamente după care au fost atribuite către diferite persoane în baza unor contracte de închiriere, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995 s-a procedat la vânzarea acestora către chiriași. Reclamantul a solicitat instanței, Judecătoria Turda, recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor menționate. Prin sentința civilă nr. 246 din 15 ianuarie 1999 a fost admisă acțiunea, constatându-se că statul nu poate depune un titlu valabil în temeiul căruia posedă imobilul. în ce privește contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâții, persoane fizice, au cumpărat apartamentul, instanța a reținut reaua credință a acestora precum și a statului, dat fiind existența pe rolul instanțelor a unui proces între reclamant și stat privind valabilitatea titlului acestuia.
Apelurile declarate de pârâții Consiliul Local Turda și G.G. și G.V. au fost admise de Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 890 din 17 septembrie 2002, sentința atacată schimbată în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamantul T.L.
Instanța a reținut că la data vânzării către chiriași a apartamentului (imobilului) în litigiu cumpărătorii au fost de bună credință, aceasta raportându-se doar la persoana dobânditorului cu privire la calitatea de proprietar al vânzătorului.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 90 din 27 ianuarie 2003 a respins recursul reclamantului, însușindu-și punctul de vedere al instanței de apel privind buna credință a cumpărătorilor.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării hotărârii Judecătoriei, a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 890 din 17 septembrie 2002 a Tribunalului Cluj și a deciziei civile nr. 90 din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj și a solicitat casarea acestora și menținerea sentinței civile a Judecătoriei Turda nr. 552 din 7 februarie 2002.
Se susține că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, titlul statului era litigios conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contractele de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută, afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință. Or, în cauză, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare reclamantul a formulat acțiune pentru revendicarea imobilului, precum și cerere către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, aceste împrejurări constituiau indicii suficiente care să împiedice încheierea contractului.
Recursul în anulare este fondat.
Deși prin recursul în anulare se solicită casarea deciziilor atacate și menținerea hotărârii instanței de fond, dar acest lucru nu este posibil deoarece, conform art. 314 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiție (astăzi înalta Curte de Casație și Justiție) hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Numai că, în cauza dedusă judecății, instanțele au pronunțat hotărâri contradictorii tocmai pentru că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite.
Prin Precizarea de acțiune" reclamantul a solicitat să se constate că apartamentul ocupat de pârâții este înscris în C.F. Turda nr. 12622 transcris în C.F. 2062, sub A + 6 top nr. 771/1/1/1/2/S/VI și 771/2/1/1/2/S/VI, în natură apartamentul nr. VI la etaj compus din una cameră, bucătărie, cămară, antreu, cu suprafața utilă de 46,23 mp, cu cota părților comune indivize aferente de 5,45/100 parte din clădire și să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 559 din 15 iulie 1997, ca fiind fără obiect, imobilul nefiind nominalizat în C.F., pe de o parte, iar pe de altă parte, vânzătoarea neavând calitatea de a înstrăina apartamentul care era litigios și care prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu mai era proprietate de stat pentru a se putea înstrăina conform Legii nr. 112/1995.
Din probele administrate în cauză, raportate la acest petit al acțiunii (petitul nr. 3 cum îl definește reclamantul) se rețin următoarele:
- sentința civilă nr. 246 din 15 ianuarie 1999 prin care s-a radiat dreptul de proprietate al statului se referă la imobilul cu nr. top 771/1/1, 771/2/1, 771/1/2, 771/2/3 din C.F. 2062 Turda;
- prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 559 din 15 iulie 1997 pârâții au cumpărat, în temeiul Legii nr. 112/1995 locuința ce a o dețineau în baza unui contract de închiriere, compusă din 1 cameră, bucătărie, cămară, hol, terasă, casa scării, coridor, în suprafață utilă de 54,070 mp, situată în Turda, cu cota părților comune indivize aferente de 6.780 din clădirea executată pe terenul din C.F. colectivă nr. 2062 com. Turda nr. topo 771/1/1, 777/1/2, 771/1/3;
- prin cererea înregistrată la 25 iulie 1996 la Comisia Consiliului Local al municipiului Turda de aplicare a Legii nr. 112/1995 a solicitat despăgubiri pentru mai multe imobile: 1. casă, curte, situată în Turda, identificat în C.F. nr. 2062 A + 3 cu nr. top 771/1/1 și 771/2/1; 2. casă, curte situată în Turda, identificată în C.F. 2062 A + 5 cu nr. top 771/1/3 și 771/2/3; 3. loc de casă și curte, identificat prin C.F. nr. 2062 A + 4 și C.F. nr. 8339 cu nr. top 771/1/2/2 și 771/2/2/2.
Inadvertențele evidente cu privire la identificarea cadastrală, identificarea administrativă, suprafața locuinței în litigiu trebuiau lămurite de instanțe, prin administrarea de probe și, în special, prin ordonarea unei expertize care să lămurească inadvertențele semnalate.
Mai mult din "Foaia de proprietate" rezultă că apartamentul 2 este situat la parterul imobilului și nu la etajul 1 cum este menționat în contractul de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a sesizat nelămurirea pe deplin a situației de fapt, deoarece la termenul din 4 octombrie 2001 a dispus ca să se depună la dosar de către Consiliul Local Turda, situația imobilului din litigiu, respectiv componența acestuia la data preluării în administrare, compartimentarea pe apartamente și dacă este folosit ca un singur corp de clădire, iar de către reclamant o schiță a imobilului în discuție autentificată de C.F., pentru a se vedea dacă era un trup funciar sau două, desigur și pentru lămurirea identificării administrative raportat la cele două adrese menționate în înscrisuri: str. R. și str. S.
Instanța a trecut însă la soluționarea cauzei pe fond fără a administra aceste probe și fără a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru elucidarea inadvertențelor.
Instanța de apel și cea de recurs erau datoare să observe cele arătate mai sus și să dispună, în consecință, măsurile legale.
Numai după lămurirea celor semnalate se va putea concluziona asupra bunei sau relei credințe a părților cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu și în principal a cumpărătorului, raportată la succesiunea în timp a demersurilor părților prin analiza comparată a acestora.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1), cu referire la art. 314 C. proc. civ. a fost admis recursul în anulare, au fost casate deciziile atacate și s-a trimis cauza aceluiași tribunal pentru rejudecarea apelurilor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2601/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2556/2005. Civil → |
|---|
