ICCJ. Decizia nr. 2556/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 20 februarie 2003, petenții P.V. și P.F. au solicitat instanței anularea dispoziției nr. 17 din 20 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea și obligarea pârâtei Instituția Primarului Municipiului Oradea la restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F. 14146, top 8195/16, condiționat de restituirea despăgubirilor bănești primite, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
în motivarea acțiunii, petenții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4101 din 22 mai 1981 au cumpărat un imobil compus din casă de locuit și dependințe, situat în Oradea, dobândit totodată și dreptul de folosință asupra suprafeței de 100 mp teren, aferentă casei de locuit, pe durata existenței construcției.
Ulterior, prin Decretul nr. 104/1989, imobilul a fost expropriat în favoarea Statului Român.
Ca urmare a notificării adresate de petenți Primăriei Municipiului Oradea conform Legii nr. 10/2001, a fost emisă dispoziția nr. 17 din 20 ianuarie 2003 prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 313 mp situat în Oradea, înscris în C.F. 14146 Oradea, nr. topo 8197/16, cu motivarea că petenții nu au făcut dovada calității de proprietar la data preluării în mod abuziv a imobilului.
Prin sentința civilă nr. 639 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de petenți privind anularea dispoziției nr. 17 din 20 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că petenții nu au făcut dovada proprietății asupra terenului, potrivit copiei C.F. nr. 14146, nr. topo 8197/16, proprietar asupra terenului fiind Statul Român, ulterior notându-se casa și intabulându-se dreptul de proprietate al persoanei fizice respective doar asupra edificatelor, cu drept de folosință asupra terenului, inclusiv până la petenți.
în ceea ce privește casa, asupra căreia petenții aveau drept de proprietate, aceasta a fost expropriată, petenții primind despăgubiri, terenul nefăcând obiectul exproprierii întrucât era proprietatea statului.
S-a mai reținut că petenții au formulat cererea de restituire doar pentru teren, casa fiind deja demolată; prin urmare, ei nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului, neputând avea mai multe drepturi decât foștii proprietari de la care au cumpărat casa.
în ceea ce privește cererea de restituire în natură a casei, instanța de fond a apreciat că aceasta este inadmisibilă, fiind formulată pentru prima dată în instanță, nefăcând obiectul notificării pe Legea nr. 10/2001.
împotriva sentinței nr. 639 din 4 septembrie 2003 au declarat apel petenții, criticând hotărârea pentru nelegalitate, în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 31 din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel Oradea a admis apelul petenților, a modificat sentința civilă nr. 639 din 4 septembrie 2003, în sensul că a anulat dispoziția nr. 17/2003 a Primăriei Municipiului Oradea și a obligat pârâta intimată să restutuie apelanților în natură terenul înscris în C.F. nr. 14146 Oradea, cu nr. topo 8197/16.
în motivarea deciziei instanța de apel a reținut că odată cu vânzarea imobilului teren și casă, terenul a trecut în mod abuziv în favoarea statului, iar conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 reclamanții sunt îndreptățiți să li se restituie terenul în litigiu.
S-a mai apreciat că, chiar dacă dreptul respectiv s-ar cuveni fostului proprietar vânzător, pentru a evita alte litigii, soluția este aceea de admitere a apelului petenților.
împotriva deciziei nr. 31 din 21 ianuarie 2004 a declarat recurs Primarul Municipiului Oradea, solicitând modificarea deciziei Curții de Apel Oradea, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
S-au invocat drept motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
în esență, recurentul a susținut că petenții nu pot avea mai multe drepturi decât foștii proprietari de la care au cumpărat și care nu aveau decât proprietatea casei, doar acest drept făcând obiectul contractului de vânzare cumpărare.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moștenitorii persoanele fizice îndreptățite
Din situația C.F. 14146 Oradea, nr. topo 8197/16 reiese că imobilul cumpărat în anul 1981 nu a fost proprietatea reclamanților, proprietar asupra terenului fiind Statul Român.
Foștii proprietari de la care s-a cumpărat imobilul nu aveau decât proprietatea casei, de altfel doar acest drept făcând obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1981, astfel încât reclamanții nu pot avea mai multe drepturi decât aceștia.
Nefiind deci proprietari, reclamanții nu pot avea calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001 și nu pot solicita restituirea în natură a terenului, având doar un drept de folosință asupra acestuia.
Prin urmare, soluția instanței de apel de a anula dispoziția nr. 17/2003 a Primăriei Municipiului Oradea și a obliga pârâta la restituirea în natură a terenului în litigiu este nelegală și netemeinică, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a fost admis recursul, a fost modificată decizia atacată, în sensul că a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.V. și P.F. împotriva sentinței nr. 639 din 4 septembrie 2003 a Tribunalului Bihor, care a fost menținută.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2561/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2551/2005. Civil → |
|---|
