ICCJ. Decizia nr. 2650/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2650
Dosar nr. 27916/1/2005
nr. vechi 11454/2005
Şedinţa publică din 13 martie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 mai 2001, la Tribunalul Vrancea, reclamantul C.L.A. a chemat în judecată pe pârâţii SC P. SA Focşani şi A.D.M. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1534 din 6 noiembrie 1992 şi a procesului verbal nr. 508 din 25 iunie 1993 prin care pârâta SC P. SA Focşani a vândut lui A.D.M. clădirea Moara Tîmboieşti şi terenul aferent în suprafaţă de 1390 mp. Prin acţiune reclamantul a cerut şi restituirea în natură a morii şi terenului menţionate.
În cuprinsul acţiunii reclamantul a arătat, în esenţă, că este unicul moştenitor al lui C.N., fostul proprietar al morii şi terenului, bunuri care au fost preluate de stat, în mod abuziv, prin Decizia nr. 5387 din 16 februarie 1951 a fostului Sfat Popular al Raionului Rm. Sărat.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi ale Legii nr. 10/2001.
La 22 noiembrie 2001, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat şi anularea deciziei nr. 11 din 10 aprilie 2001 prin care pârâta SC P. SA Focşani a respins notificarea reclamantului care ceruse restituirea în natură a imobilelor.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 15 din 24 ianuarie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamant şi în consecinţă:
- a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 şi a procesului verbal nr. 508/1993 încheiate între pârâţi;
- a anulat Decizia nr. 11 din 10 aprilie 2001 emisă de pârâta SC P. SA Focşani;
- a restituit reclamantului clădirea moara Tîmboieşti şi terenul aferent în suprafaţă de 1390 mp.
Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâta SC P. SA Focşani cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive şi la necompetenţa instanţei. De asemenea, instanţa a respins cererea formulată de pârâta SC P. SA Focşani pentru chemarea în garanţie a A.P.A.P.S. Bucureşti, precum şi excepţia prematurităţii acţiunii invocată de chemata în garanţie.
Într-un alt dosar, conexat ulterior, Judecătoria Focşani a pronunţat sentinţa civilă nr. 3972 din 3 noiembrie 2003, prin care a admis acţiunea formulată de reclamantul C.L.A. împotriva aceloraşi pârâţi şi a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 şi a procesului verbal nr. 508/1993 încheiate între pârâţi. Prin aceeaşi sentinţă, judecătoria a respins cererea pentru chemarea în garanţie a A.P.A.P.S. Bucureşti şi a Ministerului Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 1426/A din 8 noiembrie 2004, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii SC P. SA Focşani şi A.D.M. împotriva sentinţelor civile nr. 15 din 24 ianuarie 2002 a Tribunalului Vrancea şi nr. 3972 din 3 noiembrie 2003 a Judecătoriei Focşani.
În considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel s-a arătat, în esenţă, că imobilul constând în clădirea morii şi terenul aferent a fost preluat de stat în mod abuziv, astfel încât moştenitorul fostului proprietar este îndreptăţit, în temeiul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, iar, pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 şi procesul verbal nr. 508/1993 au fost încheiate de pârâţi cu rea credinţă, deci cauza ilicită conduce la nulitatea absolută a celor două acte.
Împotriva deciziei nr. 1426/A din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, au declarat recurs pârâţii SC P. SA Focşani şi A.D.M.
Prima pârâtă a susţinut că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001 deoarece:
- contractul de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 şi procesul-verbal nr. 508/1993 au fost încheiate cu bună credinţă;
- pârâta a devenit societate cu capital integral privat;
- trebuia admisă cererea de chemare în garanţie a Statului Român şi trebuia introdusă în cauză SC M. SA Focşani, care, în urma divizării, a preluat acţiuni de la SC P. SA Focşani.
Cel de al doilea pârât, A.D.M., a susţinut, de asemenea, prin recursul declarat, că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, pentru următoarele motive:
- nu era admisibil capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare şi a procesului verbal câtă vreme reclamantul nu a cerut anularea actelor de preluare în patrimoniul societăţii vânzătoare a activelor vândute;
- nu putea fi reţinută reaua credinţă a părţilor la încheierea actelor în condiţiile în care vânzarea clădirii s-a făcut prin licitaţie publică şi în condiţiile în care a fost respinsă o acţiune anterioară a reclamantului pentru revendicarea imobilului;
- reclamantul nu a urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută prin Legea nr. 10/2001.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Imobilul aflat în litigiu a fost proprietatea autorului reclamantului (fila 104) şi a fost preluat de stat prin Decizia nr. 5387 din 16 februarie 1951 a fostului Sfat Popular al Raionului Rm. Sărat, adică printr-un act de dispoziţie al organului local al puterii de stat. În sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, această preluare este considerată ca fiind făcută în mod abuziv.
Încă din anul 1991, tatăl reclamantului şi apoi reclamantul au început demersurile pentru restituirea morii şi terenului aferent. Astfel, a fost sesizată Judecătoria Focşani cu o acţiune în revendicare, pârâtă fiind SC P. SA Focşani (filele 21-24).
Tatăl reclamantului a notificat pârâta SC P. SA Focşani la 16 ianuarie 1992 să sisteze orice demersuri pentru înstrăinarea imobilului până la soluţionarea irevocabilă a litigiului (fila 110).
Aşa cum au declarat moştenitorii N.B.I.T. şi M.A.L.A., a fost atenţionat şi pârâtul A.D.M. să nu participe la licitaţia preconizată pentru înstrăinarea morii. Chiar pârâtul A.D.M. a recunoscut, la interogatoriu, că a vorbit cu tatăl reclamantului despre preconizata licitaţie.
Mai mult, Prefectura Judeţului Vrancea a comunicat SC P. SA Focşani, la 16 decembrie 1991, că moara Tâmboieşti nu poate fi înstrăinată decât după o perfectă clarificare juridică asupra proprietăţii, pentru evitarea eventualelor litigii civile cu foştii proprietari şi după clarificarea situaţiei juridice a terenurilor aferente (fila 95). În loc să respecte dispoziţiile legale, SC P. SA a comunicat Prefecturii judeţului Vrancea că îşi asumă întreaga răspundere în condiţiile în care ar apărea o revendicare a morii (fila 96).
Procesul în care a fost revendicat, imobilul aflat, în prezent, în litigiu, a fost soluţionat irevocabil abia la 9 iunie 1994.
În pofida notificărilor adresate, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1534 din 6 noiembrie 1992, pârâta SC P. SA Focşani a vândut pârâtului A.M. clădirea morii, iar, la 25 iunie 1993, pârâţii au încheiat procesul-verbal şi cu privire la terenul aferent în suprafaţă de 1390 mp (filele 25-26). În atari condiţii, pârâţii nu au acţionat cu bună credinţă şi nu se pot apăra că a avut o cauză licită convenţia ce au încheiat-o.
Una din condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii este, potrivit art. 948 C. civ., existenţa unei cauze licite.
Conform art. 966 C. civ., obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.
Legea nr. 10/2001 a prevăzut, de asemenea, prin art. 46, că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.
Cum, în litigiul dedus judecăţii, pârâţii nu au încheiat actele cu bună credinţă, instanţa de apel a hotărât, corect, că sunt lovite de nulitate absolută actele de înstrăinare a construcţiei şi terenului.
Împrejurarea că, ulterior încheierii actelor lovite de nulitate absolută, pârâta SC P. SA Focşani s-a privatizat integral nu are nici o relevanţă juridică în cauză, imobilul preluat abuziv urmând a fi restituit, în natură, persoanei îndreptăţite. Pe cale de consecinţă, nu existau temeiuri juridice care să îndreptăţească instanţa să admită cererea de chemare în garanţie a Statului Român ori să dispună introducerea în cauză a SC M. SA Focşani.
Recurentul A.D.M. a mai susţinut că acţiunea reclamantului trebuia respinsă deoarece printr-o hotărâre judecătorească anterioară a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de tatăl reclamantului şi continuată, după decesul acestuia, de către reclamant. Această susţinere nu este întemeiată, deoarece prin sentinţa civilă nr. 1466 din 10 martie 1992 a Judecătoriei Focşani, devenită irevocabilă la 9 iunie 1994, nu a fost soluţionat fondul litigiului ci acţiunea în revendicare a fost respinsă cu motivarea că, la acea dată, nu fusese încă adoptat un act normativ care să reglementeze situaţia juridică a imobilelor preluate de stat. Ca atare, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat.
Procedura prealabilă reglementată prin Legea nr. 10/2001 a fost respectată, reclamantul adresând notificări prin care a cerut restituirea în natură a imobilului (filele 29-32), notificare respinsă prin Decizia nr. 11 din 10 aprilie 2001 a SC P. SA Focşani (fila 34).
Contrar susţinerilor recurentului A.D.M., acţiunea introdusă de reclamant de a se constata nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare este admisibilă câtă vreme reclamantul a cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii constând în restituirea imobilului în natură.
Decizia instanţei de apel fiind pronunţată cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, recursurile declarate urmează să fie respinse.
Recurenţii căzând în pretenţii urmează să fie obligaţi, în baza art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii SC P. SA şi A.D.M. împotriva deciziei civile nr. 1426/A din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1000 lei RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant C.L.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2955/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2671/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
