ICCJ. Decizia nr. 2731/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2731
Dosar nr. 24306/1/2005
nr. vechi 7843/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 martie 2004 reclamantul R.E.I.D. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul General al Municipiului Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la emiterea unei dispoziţii motivate asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti, reprezentând un teren liber de construcţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a adresat pârâţilor notificarea nr. 3354/2001, întocmită în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea nemişcătorului, la care a ataşat actele de proprietate, însă, până la data acţiunii, nu a primit nici un răspuns.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 348 din 2 aprilie 2004, îndreptată prin încheierea din data de 28 mai 2004, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General să emită o dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti, compus din teren liber de construcţii, cu vecinătăţile menţionate în petitul acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.S.S. Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 491/A din 24 martie 2005, ca calificat calea de atac exercitată de C.S.S. Bucureşti ca fiind apel, pe care l-a respins ca inadmisibil, cu motivarea că apelantul nu a figurat în calitate de parte în raportul juridic dedus judecăţii prin cererea de chemare în judecată şi nici nu a intervenit în proces în formele reglementate de Codul de procedură civilă.
Împotriva deciziei dată în apel a declarat recurs C.S.S. Bucureşti care a formulat următoarele critici: soluţionarea apelului a avut loc în lipsa reprezentantului clubului sportiv, la primul termen de judecată şi cu încălcarea dreptului la apărare; terenul situat în Bucureşti, nu este liber, pe el fiind construită B.S.S. Bucureşti încă din anul 1972 când terenul a fost primit de la Primăria Municipiului Bucureşti; greşit a fost respins apelul ca inadmisibil cât timp recurentul justifică un interes în legătură cu terenul solicitat de reclamant şi „atât timp cât legea permite intervenţia terţilor împotriva unor soluţii care le lezează interesele".
Recursul nu este fondat;
Potrivit art. 129 din Constituţia României „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Din textul citat rezultă că pentru a putea fi exercitate, în condiţiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, titularul demersului judiciar trebuie să fi avut calitatea de parte în proces. Prin „parte" se înţelege persoana fizică sau juridică care a formulat cererea de chemare în judecată, cea împotriva căreia s-a acţionat, aceea care a intervenit sau a fost introdusă în cauză, deci persoana care, având una dintre calităţile procesuale ce pot fi avute, a participat la judecarea unei cauze.
Cum, în speţă, C.S.S. Bucureşti nu a dobândit în nici una dintre modalităţile reglementate de codul de procedură civilă calitatea de parte în procesul civil ce s-a desfăşurat la instanţa de fond, el nu are îndreptăţirea legală de a ataca hotărârea judecătorească pronunţată la finele litigiului cu nici una din căile de atac prevăzute de lege.
Faţă de cele ce preced, în mod just curtea de apel a respins ca inadmisibil demersul C.S.S. Bucureşti, situaţie în care celelalte critici formulate în recurs se privesc ca neavenite.
În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. urmează a obliga pe recurent la 1000 RON către intimatul-reclamant, prin reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de la 10.000 RON, întrucât suma astfel solicitată este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii şi de aspectul discutat în recurs legat, exclusiv, de inadmisibilitatea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C.S.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 491 A din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurent la 1000 Ron cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant prin reducerea onorariului avocaţial potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2708/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2776/2005. Civil → |
|---|
