ICCJ. Decizia nr. 2708/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2708
Dosar nr. 29543/1/2005
(nr. vechi 13081/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 831 din 30 septembrie 2004, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de V.I. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bucureşti, prin primar general, cu motivarea că terenul nu face obiectul restituirii faţă de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, neavând calitatea de persoană îndreptăţită.
Arată instanţa că terenul pentru care s-a formulat notificare a fost preluat de stat în mod abuziv, ca efect a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 şi ca atare vocaţia la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aparţinea cumpărătorului şi nu vânzătorului.
Prin Decizia civilă nr. 1323 din 14 septembrie 2005, pronunţată în dosar nr. 5079/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul contestatorului cu motivarea că reclamantul nu este îndreptăţit să formuleze cerere pentru restituirea bunului faţă de împrejurarea că, la momentul la care s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare, intenţia acestuia a fost de înstrăinare a construcţiei, noul proprietar fiind îndreptăţit să facă cerere pentru restituirea în totalitate şi a suprafeţei de teren ce a trecut la stat.
Mai arată instanţa de apel că, în măsura în care terenul a trecut în proprietatea statului, ca efect al exproprierii, iar construcţia a fost demolată, calitatea de persoană îndreptăţită aparţine tot cumpărătorului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul.
Prin motivele de recurs, întemeiate în baza dispoziţiilor art. 304, pct. 9 C. proc. civ., este criticată Decizia pronunţată în apel pentru considerentele ce succed.
La data perfectării contractului de vânzare-cumpărare terenul în suprafaţă de 1000 mp a fost preluat în mod abuziv de stat, în baza dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.
Trecerea terenului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 şi art. 36 din Constituţia din 1965 şi pentru motivul că nu s-a acordat nici o despăgubire conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
Hotărârea instanţei de apel este dată în dispreţul dreptului de proprietate, drept garantat şi ocrotit, atât de Declaraţia Universală a Dreptului Omului cât şi de Convenţia Europeană a Dreptului Omului.
Recursul este fondat.
Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, defineşte la art. 2 noţiunea de imobil preluat abuziv.
Astfel, este considerat imobil preluat abuziv lit. i) şi orice alt imobil preluat fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării.
În cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 terenul aferent construcţiei proprietatea recurentului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 8633 din 1 noiembrie 1982 a trecut în proprietatea statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din actul normativ arătat terenul trecea în proprietatea statului dar cu plata unei despăgubiri calculate potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
Din adresa nr. 3923/2001 a SC C. SA, rezultă împrejurarea că, urmare a exproprierii imobilului înstrăinat prin actul de vânzare-cumpărare menţionat, au fost stabilite despăgubiri doar în favoarea cumpărătorilor exclusiv pentru construcţia preluată în baza Decretului nr. 107/1988.
Prin probele administrate s-a făcut astfel dovada preluării imobilului în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale actului normativ referitoare la plata despăgubirilor.
Cum Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare art. 1 lit. f) din HG nr. 498/2003, şi cum imobilul a trecut în proprietatea statului cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi de reparaţie întrucât recurentul a fost deposedat de proprietate fără o justă şi prealabilă despăgubire.
Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 sunt inaplicabile în prezenta cauză şi acesta întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, construcţia ce a făcut obiect al contractului de vânzare-cumpărare era demolată.
În atare situaţie, dispoziţiile art. 36 alin. (3) din legea fondului funciar sunt inaplicabile deoarece legiuitorul a condiţionat constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în folosinţă de existenţa construcţiei, întrucât dreptul de folosinţă fusese atribuit doar pe durata existenţei construcţiilor.
În absenţa construcţiei, dreptul de folosinţă asupra terenului a încetat, cumpărătorul neavând vocaţie la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, câtă vreme nu mai este titular al dreptului de folosinţă asupra imobilului.
Drept consecinţă, constatând că prin Decizia recurată au fost greşit aplicate dispoziţiile legii de reparaţie, recursul declarat va fi admis.
Conform dispoziţiilor art. 312 C. proc. cv. Decizia va fi casată faţă de împrejurarea că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În fond, potrivit dispoziţiilor art. 297 C. proc. cv., apelul declarat de reclamant va fi admis şi pentru aceleaşi considerente, sentinţa civilă nr. 831/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a, va fi desfiinţată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul V.I. împotriva deciziei civile nr. 1323 din 14 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi în fond admite apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 831 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2996/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2731/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
