ICCJ. Decizia nr. 2763/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2763
Dosar nr. 8887/200.
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă din 2 decembrie 2002, ulterior completată şi precizată, reclamanţii M.G. şi M.V. au chemat în judecată pe pârâtele M.A. şi G.D. pentru a se constata că sunt proprietarii mai multor construcţii (casă cu etaj, bucătărie, grajd, şură şi şopron) situate în comuna Marginea nr. 1272, judeţul Suceava, pentru constituirea în favoarea lor a dreptului de superficie asupra terenului în suprafaţă de 220 mp proprietatea pârâtei M.A. şi asupra terenului în suprafaţa de 120 mp proprietatea pârâtei G.D., pentru crearea dreptului de servitute de trecere prin proprietăţile pârâtelor şi pentru constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5367 din 16 noiembrie 2001 la Biroul notarului public C.B. în privinţa şurii obiect al contractului.
Prin sentinţa civilă nr. 3738 din 19 decembrie 2003 Judecătoria Rădăuţi a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, delimitarea porţiunilor de teren afectate de dreptul de superficie şi de servitutea de trecere făcându-se potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. B.G.
Apelul declarat de pârâte a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1227 din 5 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Prin aceeaşi decizie a fost admis apelul declarat de reclamanţi, iar sentinţa primei instanţe a fost modificată în parte în sensul că pârâtele au fost obligate să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 7.721.000 lei.
Pârâtele au declarat recurs susţinând că hotărârea atacată este greşită deoarece ele sunt proprietarele terenurilor, au edificat construcţiile fără autorizaţie împreună cu fiul reclamanţilor, iar instanţele au validat construirea fără autorizaţie, permiţând reclamanţilor să le folosească prin încălcarea legii.
Mai arată pârâtele că înţeleg să reitereze motivele de apel drept motive de recurs.
Recursul astfel motivat numai în fapt nu este întemeiat.
Astfel, pârâtele nu au motivat în fapt şi în drept apelul, limitându-se la a enunţa prin declaraţia de apel că, faţă de probele existente la dosar, în mod greşit prima instanţă a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Ca urmare, motivele arătate drept cazuri de recurs constând în inexistenţa autorizaţiei de construcţie şi în faptul că s-ar fi dat mai mult decât reclamanţii au cerut, nu pot fi examinate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. în care se încadrează, întrucât nu au constituit şi motive de apel.
În fine, cu privire la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare trebuie observat că instanţele au statuat că pârâta M.A. a vândut pârâtei G.D. o construcţie (şură) proprietatea reclamanţilor, deşi amândouă cunoşteau că este proprietatea acestora.
Faţă de această situaţie de fapt, consecinţă a modului de interpretare a probelor care nu poate fi schimbată pe calea recursului, în mod legal instanţele au statuat că vânzarea-cumpărarea are cauză ilicită şi este lovită de nulitatea absolută, fiind lipsită de una din condiţiile de validitate cerute prin art. 948 C. civ.
Pentru cele ce preced recursul va fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtele M.A. şi G.D. împotriva deciziei nr. 1227 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2807/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2593/2005. Civil. Suspendare executare. Recurs → |
|---|
