ICCJ. Decizia nr. 2777/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 iulie 2003 pe rolul Judecătoriei Drăgășani, reclamanții S.N., N.A. și R.M. au chemat în judecată pe pârâții C.I.I. și C.E., pentru a fi obligați să le respecte dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1200 mp și la plata sumei de 1.340.000 lei, reprezentând contravaloarea a 67 meri tăiați și însușiți de pârâți cu cheltuieli de judecată.
Pârâții au formulat cerere de chemare în judecată a titularului dreptului respectiv pe pârâtul C.F.I., persoană de la care susțin că dețin terenul revendicat de reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 3111 din 17 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, județul Vâlcea, s-a admis acțiunea principală și a fost respinsă cererea de chemare în judecată a titularului dreptului.
Au fost obligați pârâții să respecte dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 300 mp și să le plătească suma de 1.661.600 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din actele de proprietate rezultă că terenul autorului reclamanților se învecinează cu cel deținut de pârâții C.I. și C.E. este stăpânit fără drept de către aceștia, defrișând și însusindu-și materialul lemnos.
împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în comun, pârâții C.I. și C.E. cât și intervenientul C.F.I., arătând că nu au fost administrate probele solicitate că titlul de proprietate eliberat intervenientului C.F.I., este anterior celui eliberat reclamanților iar punerea în posesie corespunde actelor vechi ale autorului său.
Au mai arătat că merii tăiați se aflau pe terenul proprietatea pârâtului C.F.I., și că punerea în posesie a fost corectă.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 782/A din 20 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul formulat în comun de către intervenientul C.F.I. și pârâții C.E. și C.I.
în motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, în mod corect a fost soluționată cauza, de vreme ce prima instanță a fost chemată să compare titlurile exhibate de pârâți, neputând fi vorba de o interpretare greșită a actului juridic, întrucât într-o acțiune în revendicare imobiliară, calitatea de pârât o are persoana în a cărui posesiune nelegitimă se află bunul pe care reclamantul îl revendică.
împotriva deciziei Curții de Apel Pitești, au declarat recurs în comun, pârâții C.I.I. și C.E. și intervenientul C.F.I., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că: instanța de apel a respins prelungirea probatoriilor cu înscrisuri, martori, expertiză și cercetare locală; nu a ținut seama de actele depuse; nu a respectat obiectivele expertizei; la compararea titlurilor nu a avut în vedere actele și fapte juridice, privite cronologic iar referitor la merii tăiați au arătat că, prin expertiză s-a reținut suprafața de 1200 mp iar prin sentință au fost obligați să respecte dreptul de proprietate al reclamanților pentru suprafața de 300 mp.
Recursul nu este fondat.
Analizând critica recurenților privind hotărârea instanței de apel, se constată că toate motivele invocate au fost analizate și ca motive de apel.
Acțiunea în revendicare este o acțiune civilă, prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Reclamanților li s-au reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha și 9375 mp conform titlului de proprietate nr. 2115 din 28 mai 2003, în timp ce pârâții C.I. și C.E. ocupă fără drept o suprafață de 300 mp identificată în raportul de expertiză, în punctul "în luncă la Bucșani".
în cauză, au fost audiați martorii S.G. și D.C., s-a luat interogatorii pârâților și reclamanților, s-a încuviințat și efectuat o expertiză tehnică de specialitate.
Ca urmare, concluziile raportului de expertiză tehnică, răspunsurile expertului la obiecțiunile formulate, depozițiilor martorilor audiați, răspunsurile părților la interogatoriu, compararea titlurilor de proprietate, au dat posibilitatea celor două instanțe să determine corect pretențiile reclamanților, astfel că nu se justifică critica formulată de pârâții recurenți și intervenient.
în consecință, recursul comun declarat împotriva deciziei civile nr. 782/A din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, a fost respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2749/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2769/2005. Civil → |
|---|
