ICCJ. Decizia nr. 2818/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 342 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Bacău a fost respinsă contestația formulată de P.G.C. împotriva dispoziției nr. 658 din 7 martie 2003 emisă de Primarul Municipiului Bacău, ca nefondată. A fost admisă însă contestația introdusă de S.M., C.E., S.T., S.O., S.R. împotriva aceleiași dispoziții. A fost anulat în parte art. 1 din dispoziția menționată, fiind înlăturat de la restituirea termenului reclamantul contestator, P.G.C.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că în mod greșit s-a restituit tuturor părților, terenul în suprafață de 401 mp situat în Bacău, în situația în care P.G.C. nu era persoană îndreptățită, întrucât mama sa B.O., care primise parte din terenul situat în Bacău prin actul dotal nr. 4314/1938, a vândut numitului N.G. suprafața de 405 mp din totalul de 8200 mp situat în Bacău a fost reținută în sprijinul soluției și declarația autentică a fostei proprietare, în sensul că nu mai au nici un alt imobil sau vreo cotă indiviză în proprietate.
Apelul declarat de P.G.C. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 98 din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
S-a considerat că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, apelantul făcând simpla afirmație în sensul că actele de la dosar sunt false.
împotriva acestei hotărâri contestatorul a declarat recursul de față susținând că în mod greșit instanțele au conexat cele două dosare alcătuite la cererea sa și a celorlalți contestatori, că actele în raport de care s-a dat soluția sunt false.
Recursul este neîntemeiat.
Este corect că prin încheierea din 14 mai 2003 a Tribunalului Bacău, secția civilă, s-a dispus conexarea dosarelor nr. 3607/2003 la dosarul nr. 3536/2003 al aceleiași instanțe.
Soluția este corectă pentru că în primul dosar P.G.C. a solicitat anularea deciziilor nr. 678 din 7 martie 2003 emisă de Primarul Municipiului Bacău, în contradictoriu cu alți moștenitori, iar în cel de al doilea, înregistrat la un interval de 2 zile de primul aceștia contestă aceeași decizie, în contradictoriu cu recurentul din cauza de față.
Prin urmare, cele două cauze aveau același obiect și cauză, procesele erau precizate între aceleași părți, astfel că prin conexarea lor, s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 164 alin. (4) C. proc. civ., ale cărui cerințe sunt pe deplin îndeplinite.
Și cel de al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, pentru că referirea recurentului la actele false depuse de părți este infirmată de soluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, pentru care se comunică celor interesați că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals și uz de fals.
în sfârșit, greșita apreciere a probelor la care se face referire în finalul recursului nu poate face obiectul judecății, întrucât nu este cuprinsă între motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
în temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost obligat recurentul să plătească intimatei C.E., suma de 10 milioane lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2813/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2749/2005. Civil → |
|---|
