ICCJ. Decizia nr. 2793/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2793
Dosar nr. 11790/200.
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Maramureş la data de 19 iunie 2003, petiţionarul D.D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B.K. să fie recunoscute pe teritoriul României efectele hotărârii judecătoreşti de adopţie date în dosarul nr. XVI 0024/99 de Tribunalul pentru tutelă din Erlangen, Germania, rămasă definitivă la 29 septembrie 2000.
În motivarea cererii s-a arătat că prin menţionata hotărâre a fost admisă solicitarea lui B.K., care este soţul mamei sale, vizând adopţia reclamantului. În consecinţă, reclamantul a devenit, din punct de vedere juridic, fiul intimatului, luând şi numele de familie al acestuia, K. Cum reclamantul este cetăţean român, formalităţile ulterioare adopţiei fac necesară recunoaşterea hotărârii judecătoreşti pronunţate în Germania şi pe teritoriul României.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 526 din 23 iunie 2003 a respins cererea cu motivarea că potrivit art. 151 pct. 2 din Legea nr. 105/1992, instanţele române au competenţa exclusivă de a judeca procesele privind raporturile de drept internaţional privat ce vizează încuviinţarea adopţiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România şi este cetăţean român, aşa cum este cazul în speţă.
Soluţia a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 161 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj care a respins ca nefondat, cu o motivare similară, apelul declarat de petiţionar.
Împotriva acestei decizii petiţionarul a formulat recurs, criticând-o potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că instanţele nu au dat eficienţă dispoziţiilor art. 168 din Legea nr. 105/1992.
Recursul este fondat.
Ambele instanţe au soluţionat cererea fără a cerceta îndeplinirea condiţiilor ei de fond şi rezumându-se la a stabili, pe cale de excepţie, competenţa materială exclusivă a instanţelor româneşti în materie de adopţie, dacă cel adoptat este cetăţean român şi are domiciliul în România.
Aceste punct de vedere ignoră însă prevederile art. 168 din Legea nr. 105/1992, potrivit cărora „recunoaşterea hotărârii străine nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanţa nu a pronunţat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul internaţional privat român, afară numai dacă procesul priveşte starea civilă şi capacitatea unui cetăţean român, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legislaţiei române.
Or, în speţă există suficiente date din care rezultă că petiţionarul, care este major, a fost crescut de adoptator (soţul mamei sale), iar pe de altă parte hotărârea de încuviinţare a adopţiei a produs efecte juridice, inclusiv sub aspectul numelui de familie al petiţionatului, care între timp s-a căsătorit şi are un copil.
Aceste împrejurări pot face admisibilă cererea în condiţiile textului citat, în măsura în care ele sunt temeinic dovedite.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că rezolvarea cauzei pe excepţie, fără cercetarea condiţiilor de admisibilitate a cererii este greşită.
În consecinţă, potrivit prevederilor art. 312 alin. (4) şi art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul, casându-se sentinţa cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.D. împotriva deciziei nr. 161/A din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Cluj.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2857/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2708/2005. Civil → |
|---|
