ICCJ. Decizia nr. 2842/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 7 februarie 2003, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâții S.M. și S.G., pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul forestier în suprafață de 400 mp situat în "Valea Fagilor" și să-i oblige pe aceștia la contravaloarea arborilor tăiați de pe terenul proprietatea reclamantului.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâții îi ocupă terenul din 4 ianuarie 2000, deși acesta este proprietar, în calitate de unic moștenitor al defunctului P.I.
Prin sentința civilă nr. 2831 din 5 iunie 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu, apreciind că în conformitate cu prevederile art. 13 C. proc. civ. care reglementează competența materială exclusivă "cererile privitoare la imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele".
Pe rolul acestei din urmă instanțe, cauza a fost înregistrată sub nr. 2407/2003, iar prin sentința civilă nr. 1601 din 15 decembrie 2003, Judecătoria Horezu a respins acțiunea și l-a obligat pe reclamant la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că terenul ocupat de pârâți este situat în parcela nr. 69 și, conform raportului de expertiză, pârâții nu au ocupat terenul proprietatea reclamantului, situat în punctul "Valea Fagilor", parcela de 0,11 ha, iar arborii tăiați se găsesc pe terenul pârâtului S.G. (autoare S.E.), teren ce se găsește mult spre est de terenul reclamantului.
Față de cele arătate, instanța a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 480 C. civ. și cum nu s-a făcut dovada că pârâții au ocupat terenul reclamantului și că aceștia ar fi defrișat arborii de pe acest teren, nu sunt incidente nici prevederile art. 998 și art. 999 C. civ.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Apelul a fost înregistrat la 7 ianuarie 2004, iar termenul acordat de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, în dosarul nr. 219/2004 a fost 1 martie 2004, pentru când apelantul a fost citat cu mențiunea timbrării apelului cu 86.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei, timbru judiciar, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta, aflată la dosar apel.
Prin decizia nr. 328/A din 1 martie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a anulat ca netimbrat apelul reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, ca urmare a neîndeplinirii de către apelant a obligației legale de timbrare, deși a fost citat cu această mențiune.
în termenul legal, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei din apel, învederând în motivele de recurs că a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță, la termenul din 1 martie 2004 din motive medicale, fiind investigat la Spitalul Județean Vâlcea, Secția Urgențe, pentru stare post epileptică și eliberându-i-se un bilet de trimitere în vederea internării într-o unitate de specialitate neurologică.
în recurs, au fost depuse conform art. 305, înscrisuri în susținerea motivelor de recurs, respectiv biletul de trimitere nr. 4022 emis la 1 martie 2004 de Spitalul Județean Vâlcea și chitanța seria A nr. 37257 din 26 februarie 2004 prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru de 85.000 lei.
Recursul este fondat.
Astfel cum rezultă din actele depuse, reclamantul și-a îndeplinit obligația de timbrare a apelului, cu sumele de 85.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar și ca atare, înalta Curte a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.
Chiar dacă în instanța de apel nu s-a prezentat de către reclamant vreo petiție, prin care să se învedereze lipsa acestuia și motivele care au determinat neprezentarea în instanță, fie să solicite judecarea apelului în lipsă, cum, ulterior prin înscrisurile depuse în recurs acesta a făcut dovada imposibilității de prezentare, precum și a timbrării legale a apelului, înlăuntrul și cu respectarea termenului prevăzut de alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, pentru acest considerent final, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza primă și art. 313 C. proc. civ. și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2832/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2822/2005. Civil → |
|---|
