ICCJ. Decizia nr. 2794/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 252 din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Iași a fost admisă în parte plângerea formulată de L.I. și E.M. și continuată numai de E.M., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, Comisia Municipală Iași de aplicare a Legii nr. 10/2001, dispunându-se anularea dispoziției nr. 1068 din 24 iunie 2002 emisă de Primarul Municipiului Iași. A fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 500 mp. Se constată apoi dreptul petentei la primirea de despăgubiri pentru imobilul situat în Iași, compus din teren și construcție ce a fost demolată în 1975.
S-a dispus în consecință obligarea Primarului Municipiului Iași, în calitate de reprezentant al Comisiei Municipale Iași pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, să emită o dispoziție de acordare de despăgubiri, pe care să o comunice Prefecturii Iași, în temeiul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că în adevăr imobilul în litigiu, compus din teren în suprafață de 500 mp și construcție ce a format obiectul notificării, a aparținut autorului petenților, fiind preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr. 321 din 31 august 1975. S-a constatat în temeiul expertizei efectuate, că terenul nu este liber, astfel că nu poate fi restituit în natură. S-a considerat că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 24 din lege, cei în cauză fiind îndreptățiți la despăgubiri.
Apelul declarat de Primarul Municipiului Iași împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 92 din 21 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, secția civilă, prin care a fost schimbată în parte sentința în sensul constatării dreptului petentei de a primi măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală sau acțiuni. în consecință, Primarul Municipiului Iași a fost obligat să emită o dispoziție în sensul arătat, în conformitate cu dispozițiile capitolului IV din Legea nr. 10/2001 cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Au fost avute în vedere prevederile art. 11 pct. 8, cu referire la punctul 4 al aceluiași text din Legea nr. 10/2001 în sensul cărora măsurile reparatorii prin echivalent constau în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
împotriva acestei hotărâri E.M. a declarat recursul de față, susținând că în mod greșit i s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, în situația în care a solicitat numai despăgubiri. Consideră că nu sunt incidente în cauză dispozițiile avute în vedere de instanța de apel, pentru că art. 11 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele expropriate, ori în speță nu s-a făcut o astfel de dovadă. Fiind incertă modalitatea de preluare a imobilului de către stat, susține recurenta că subzistă în speță ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (2) din lege, caz în care cererea de acordare de despăgubiri este perfect admisibilă.
Recursul nu este întemeiat.
Ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au avut în vedere că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin expropriere, conform decretului nr. 321/1979, indicat ca atare în anexa nr. 13.538 din 4 martie 2002 a Primăriei Municipiului Iași. Și cu ocazia expertizei tehnice efectuate în cauză de ing. R.P. se constată că întreaga zonă a orașului a fost supusă procesului de demolare, după care s-au construit blocuri de locuințe, ceea ce confirmă că în adevăr exproprierea a avut loc.
în aceste condiții, rezultă că în mod corect instanța de apel a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 11 pct. 4, potrivit căruia în cazul în care, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg imobilul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
în continuare pct. 8 al aceluiași text prevede că în cazul menționat măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare minimală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.
Prin urmare recurenta este îndreptățită la măsuri reparatorii numai aceste două modalități, și nu la despăgubiri bănești cum se solicită prin recurs.
De altfel, este necontestat și că întregul teren expropriat este afectat de construcții și zone de acces, astfel că nu este posibilă restituirea în natură a terenului sau a unei părți din acesta.
Așa fiind, rezultă că hotărârea atacată a fost dată în aplicarea corectă a dispozițiilor legale redate, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2802/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2832/2005. Civil → |
|---|
