ICCJ. Decizia nr. 2851/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2851
Dosar nr. 7048/200.
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 iunie 2001 pe rolul Tribunalului Mureş, reclamanţii E.J.J., E.J., E.L. şi E.E. au chemat în judecată pe pârâţii SC P., SC A. SRL şi SC M. Mureş, pentru ca, în baza Legii nr. 10/2001 să se dispună restituirea în natură a imobilului teren de 1116 mp şi construcţii, situat în Târgu-Mureş, ce a aparţinut autorului lor E.S. şi a fost naţionalizat abuziv. S-a solicitat în prealabil constatarea nulităţii absolute a înstrăinărilor succesive ale imobilului.
Acţiunea a fost extinsă ulterior şi împotriva pârâţilor M.T.M. şi M.C., în contradictoriu cu care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului prin care SC P. a înstrăinat, la 2 februarie 2000 către aceşti pârâţi imobilul în litigiu.
S-a susţinut în motivarea acţiunii că imobilul avea destinaţia de atelier de bobinaj, aparţinând unui mic meseriaş, astfel încât naţionalizarea lui prin Decretul nr. 92/1950 a fost ilegală, după cum nule sunt şi înstrăinările ulterioare, încheiate în dispreţul nenumăratelor demersuri ale reclamanţilor de retrocedare a bunului ce a aparţinut autorului lor.
După administrarea probei cu înscrisuri, declaraţii de martori şi expertiză, Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 298 din 9 aprilie 2003 a respins acţiunea, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de SC M. SRL împotriva familiei Miron.
S-a reţinut în esenţă în motivarea acestei soluţii că în anul 1998 reclamanţii au fost despăgubiţi cu suma de 225.718.800 lei prin hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil. Cu privire la cererea de constatare a nulităţii contractelor încheiate succesiv între pârâţi, s-a reţinut că acestea sunt legale, atâta timp cât acţiunea în revendicare formulată în anul 1998 de reclamanţi s-a perimat anterior încheierii acestor contracte.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins prin Decizia civilă nr. 160 din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, cu aceeaşi motivare, la care s-a adăugat invocarea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în sensul că prin investiţiile substanţiale şi structurale realizate la imobil, valoarea acestuia s-a mărit cu peste 50%.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanţii, care au invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine astfel că instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor administrate, determinante pentru soluţionarea pricinii, fiind indicate astfel cererile repetate adresate de reclamanţi primului înstrăinător (SC P. SA, fosta întreprindere socialistă de stat care a preluat fără plată, conform Legii nr. 15/1990 bunul) de a se abţine de la înstrăinarea lui, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a încheiat cu persoane fizice, fiind încălcată legea privatizării.
Greşită se consideră aprecierea incidenţei în cauză a art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în realitate lucrările efectuate fiind numai de întreţinere şi amenajare.
Pârâţii SC M. Mureş SRL, M.T.M. şi M.C., SC A. SRL au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat, urmând a fi admis conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.
Astfel cum necontestat au reţinut ambele instanţe, reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 pentru a solicita retrocedarea imobilului preluat abuziv de către stat de la autorul lor. Au de asemenea, calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulităţii contractelor încheiate între pârâţi cu privire la imobilul din litigiu.
Notificărilor formulate de reclamanţi către deţinătorii bunului fie nu li s-a dat curs, fie li s-a răspuns prin refuz.
Cu uşurinţă, fără a se pronunţa asupra semnificaţiei acestor demersuri repetate ale reclamanţilor (de exemplu fila 13, fila 5 dosar fond), ambele instanţe au tras direct concluzia în bloc, a validităţii contractelor succesive de vânzare-cumpărare, reţinând buna-credinţă a dobânditorilor.
Sunt îndeplinite astfel cerinţele art. 304 pct. 10 C. proc. civ. motiv pentru care se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel care va dispune eventual suplimentarea probatoriului pentru lămurirea deplină a situaţiei de fapt în speţă, care să conducă la aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, în litera şi spiritul ei.
Pentru aceste considerente, recursul va fi admis, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii E.J.J., E.L., E.J. şi E.E. împotriva deciziei civile nr. 160/A din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2984/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3523/2005. Civil → |
|---|
