ICCJ. Decizia nr. 3523/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3523
Dosar nr. 19446/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Câmpina prin Încheierea din şedinţa din Camera de Consiliu din 30 aprilie 2004 a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 4379 din 20 decembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Câmpina şi a deciziei nr. 441 din 27 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Prahova; a sentinţei civile nr. 2138 din 10 iulie 2002 a Judecătoriei Câmpina şi a deciziei nr. 1465 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova, precum şi a deciziei nr. 713 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti precum şi a sentinţei civile nr. 1032 din 9 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova şi a deciziei nr. 511 din 22 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel, debitoarele M.F.S. şi M.C., prin care au solicitat admiterea apelului şi modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii de încuviinţare silită.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greşit s-a încuviinţat executarea silită, deoarece în nici una din hotărârile a căror încuviinţare s-a solicitat nu este cuprinsă măsura evacuării din imobil, astfel că se încearcă evacuarea din imobil cu concursul executorului judecătoresc care îşi depăşeşte atribuţiile legale.
Prin Decizia nr. 2402 din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, a respins ca nefondat apelul declarat de debitoare.
În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că debitorii nu şi-au îndeplinit de bună voie obligaţia stabilită prin titlurile executorii şi atunci s-a procedat la executarea silită a acestor hotărâri.
Împotriva acestei decizii, debitoarele au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi pe fond respingerea cererii de încuviinţare.
În motivarea recursului, s-a arătat în esenţă că deşi nici un titlu executoriu nu conţine măsura punerii în posesie sau a eliberării imobilului, executarea silită a fost încuviinţată.
Recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Încheierea dată în camera de consiliu, prin care instanţa a încuviinţat executarea silită este prima atribuţie a instanţei în faza de executare silită.
Susţinerile formulate de debitoare în apel şi în recurs cu privire la dispozitivul hotărârilor a căror investire cu executare silită s-a solicitat, în care nu este cuprinsă măsura evacuării din imobil, reprezintă obiectul unei contestaţii la executare.
Cum aceste susţineri au fost formulate în cadrul unei cereri de recurs, deşi cauza se află în faza de executare silită, potrivit art. 399 C. proc. civ., aceste aspecte legate de dispozitivul hotărârii ce se execută, se pot rezolva printr-o contestaţie la executare.
În aceste condiţii recursul declarat de debitoare se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarele M.F.S. şi M.C. împotriva deciziei civile nr. 2402 din 14 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2851/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2863/2005. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
