ICCJ. Decizia nr. 2908/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 30 iunie 2003 contestatorul Consiliul Local Delești a formulat o contestație în anulare împotriva sentinței civile 5080 din 9 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Vaslui.
Contestația, nemotivată în drept a fost întemeiată pe împrejurarea că această parte în proces nu a fost citată la termenul din 9 octombrie 2001 încălcându-i-se dreptul la apărare.
Judecătoria Vaslui prin sentința civilă 2276 din 16 septembrie 2003 a respins contestația în anulare ca fiind inadmisibilă.
S-a reținut din motivarea hotărârii că potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., pentru atacarea cu contestație în anulare a unei hotărâri se impune ca aceasta să fie irevocabilă iar motivele pe care se întemeiază contestația să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Se constată că sentința atacată este irevocabilă. Totodată Consiliul Local Delești a atacat această hotărâre cu apel, unul din motivele apelului fiind necitarea sa la proces (cererea de apel a fost însoțită și de o cerere de repunere în termenul de apel).
Instanța a reținut că nu se poate invoca și în apel și în contestație în anulare același motiv.
împotriva sentinței 2276 din 16 septembrie 2003 prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare Consiliul Local Delești a declarat apel.
Curtea de apel Iași prin decizia nr. 141 din 10 decembrie 2003 a respins apelul ca nefondat referind că la momentul la care sentința civilă 5080 din 9 octombrie 2001 a Judecătoriei Vaslui a fost atacată cu contestație în anulare, aceasta nu era irevocabilă și deci fondul contestației în anulare inutil de cercetat.
Nici în momentul declarării apelului hotărârea nu devenise irevocabilă.
împotriva deciziei 141/2003 a Curții de apel Iași contestatorul a formulat recurs criticând soluția față de împrejurarea ca hotărârea atacată cu contestație în anulare este definitivă și irevocabilă investită cu formulă executorie.
S-a mai criticat lipsa de inițiativă a instanței care fie putea suspenda soluționarea contestației în anulare până la soluționarea tuturor căilor de atac sau fie putea respinge acțiunea ca prematur introdusă.
Recursul este nefondatț
Motivarea în fond nu se înscrie în nici unul din motivele prevăzute în articolul mai sus citat.
Instanțele au apreciat în mod corect criteriile prevăzute în mod imperativ de art. 317 și urm. C. proc. civ., pentru a putea primi o contestație în anulare. Criteriile nu au fost întrunite, în raport de datele speței, la momentul sesizării cu această cale extraordinară de atac, ceea ce a condus la soluția corectă, respingerea ca inadmisibilă a contestației.
Discuțiile legate de împiedicarea soluționării cauzei pentru motive de prematuritate sau de nerezolvare a altor cauze de a cărui soluționare depinde cauza dedusă judecății, cum s-a invocat în recurs, se pot face numai în cazul unor acțiuni admisibile. Câtă vreme acțiunea este inadmisibilă, în alți termeni, nu se poate primi, nici altă discuție sau măsură luată de instanță în legătură cu aceasta nu apare posibilă.
Pentru considerentele arătate recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2905/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2883/2005. Civil → |
|---|
