ICCJ. Decizia nr. 3075/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3075
Dosar nr. 28692/1/2005
Nr. vechi 12230/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 650 din 8 noiembrie 2004, Tribunalul Braşov a admis în parte contestaţia formulată în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de către contestatoarea J.S., prin mandatar, F.F., în contradictoriu cu intimaţii SC R. SRL Braşov şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a dispus anularea deciziei nr. 279 din 29 ianuarie 2004 emisă de intimata SC R. SRL.
S-a dispus restituirea în natură către contestatoare a cotei de ½ din imobilul construcţie situat în comuna Hărman, înscris în C .F. Hărman, nr.top. 878/35, compus din casă de locuit cu 2 camere, hol, bucătărie, cămară, baie, pivniţă şi anexe gospodăreşti: grajduri, atelier, magazie cu 2 boxe.
A fost obligată contestatoarea să restituie intimatului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, suma de 17.500 lei, actualizată de indicele de inflaţie la data plăţii, sumă primită de contestatoare conform deciziei nr. 596 din 12 august 1983, emisă de fostul Consiliu Popular al judeţului Braşov, în baza Decretului nr. 223/1974.
Au fost respinse cererile formulate de contestatoare, având ca obiect restituirea în natură a terenului aferent imobilului construcţie, identificat mai sus, şi, respectiv, restituirea cotei de ½ din imobil ce a aparţinut fostului coproprietar R.W.
A fost respinsă contestaţia formulată în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Braşov prin primar şi comuna Hărman, prin primar, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 285 din 13 februarie 2002 la S.C.P.E.J. D.-K., contestatoarea J.S. s-a adresat Primăriei comunei Hărman, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Hărman, ce a constituit coproprietatea sa şi a defunctului său unchi, R.W., arătând că are calitatea de unică moştenitoare a acestuia, precum şi că, la data plecării din ţară, foştii proprietari au fost despăgubiţi cu o sumă modică, pe care înţelege să o restituie Statului Român.
Prin Decizia nr. 279 din 29 ianuarie 2004, emisă de intimata SC R. SRL Braşov, a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de notificatoare, cu motivarea că imobilul a fost preluat cu titlu prin Decizia nr. 596/1983 emisă în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata sumei de câte 17.500 lei către fiecare dintre foştii proprietari, R.W. şi J.S., aceştia fiind îndestulaţi rezonabil din preţul primit.
S-a apreciat de către prima instanţă, că dispoziţiile art. 1.4 lit. B) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, reţinute în motivarea deciziei, contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul reglementării acestei legi, restituirea în natură având prevalenţă faţă de celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
În speţă, s-a reţinut că imobilul în litigiu nu a fost înstrăinat chiriaşilor în baza Legii nr. 112/1995, astfel încât restituirea în natură este posibilă, lipsind impedimentul prevăzut de art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Aceste considerente s-au referit însă, numai la cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate, asupra căreia a fost titulară contestatoarea, nu şi la cealaltă cotă de ½, ce a aparţinut fostului proprietar, întrucât, deşi contestatoarea a susţinut că are calitatea de unică moştenitoare a acestuia, nu a făcut această dovadă.
Prima instanţă a apreciat că restituirea în natură se impune numai cu privire la imobilul construcţie, întrucât, aşa cum rezultă din actul de identitate al contestatoarei, aceasta este cetăţean german, astfel încât cu privire la teren sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 184/2002, potrivit cărora cetăţenii străzii şi apatrizii care au calitatea de persoane îndreptăţite, potrivit Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a unor bunuri situate în intravilanul localităţilor, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosinţă special, care conferă titularului drepturile şi obligaţiile conferite de lege proprietarului, cu excepţia dreptului de dispoziţie.
Împotriva sentinţei menţionate a formulat apel intimata SC R. SRL Braşov, criticând-o pentru greşita înlăturare a prevederilor Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 cât şi pentru omiterea faptului că notificarea a înstrăinat partea sa din imobil către stat şi a primit, în baza unei convenţii valide de vânzare-cumpărare, suma de 17.500 lei, care reprezintă preţul achitat şi nu despăgubirea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 650/Ap din 22 septembrie 2005, a respins apelul declarat de SC R. SRL Braşov pentru aceleaşi considerente reţinute şi în motivarea sentinţei apelate.
Criticile apelantei referitoare la natura juridică a actului de trecere a imobilului în proprietatea statului au fost apreciate ca nefondate, considerându-se că Decizia nr. 596 din 12 august 1983 nu este un contract de vânzare-cumpărare, ci un act administrativ, iar suma de 17.500 lei achitată fiecăruia dintre cei doi coproprietari pentru imobilul preluat nu reprezintă preţul acestuia, ci o despăgubire stabilită potrivit unor norme speciale.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs SC R. SRL Braşov, înregistrat la Curtea de Apel Braşov la 25 octombrie 2005, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc civ., respectiv greşita apreciere în sensul că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu şi neaplicarea art. 1 pct. 1.4 lit. b) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:
La prima zi de înfăţişare în recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a pus în discuţie excepţia tardivităţii declarării recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că Decizia recurată a fost comunicată apelantei SC R. SRL la data 3 octombrie 2005, aşa cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a actului de procedură, act ce cuprinde toate menţiunile, prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 100 C. proc civ.
Recursul de faţă a fost declarat de SC R. SRL Braşov la data de 25 octombrie 2005, cu depăşirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc civ. (ultima zi a termenului menţionat fiind 19 octombrie 2005).
Pentru aceste considerente, Curtea reţine că recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege şi îl va respinge fără să analizeze criticile formulate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Braşov împotriva deciziei civile nr. 650 Ap din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3071/2005. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
