ICCJ. Decizia nr. 319/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 319.
Dosar nr. 30755/1/2005
Nr. vechi 13729/200.
Şedinţa publică din 27 martie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 430 din 6 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bihor a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarelor G.R. şi C.G., a fost anulată, în parte, dispoziţia nr. 1 din 27 martie 2003, emisă de pârâta SC S. SA Aleşd, în sensul, că a fost obligată aceasta la restituirea cotei de ½ din imobilul situat în Aleşd, înscris în C.F. Aleşd, nr. top 456/2 şi 457/2, compus din teren şi construcţie, prin măsuri reparatorii în echivalent.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul a aparţinut numiţilor M.A. şi M.I., în cote de câte ½, că pentru cota sa de proprietate, M.A. a făcut ofertă de donaţie în anul 1966 şi a fost întabulat dreptul de proprietate al fostului Sfat Popular al comunei Aleşd, că prin sentinţa civilă nr. 722/2003, pronunţată de Judecătoria Aleşd a fost constatată nulitatea ofertei de donaţie şi că reclamantele, moştenitoare ale defunctului A.M., în calitate de fiice, au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, în sensul prevederilor art. 3 lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de contestatoare a fost admis, prin Decizia nr. 530/A din 13 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, a fost schimbată sentinţa tribunalului, în tot în sensul că a fost admisă în întregime contestaţia, a fost anulată dispoziţia emisă de pârâtă şi a fost obligată aceasta să restituie contestatoarelor în natură, întregul imobil ce a constituit proprietatea numiţilor M.A. şi M.I.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâta SC S. SA Aleşd, susţinând în esenţă că nu a fost făcută dovada calităţii contestatoarelor de succesoare ale defunctei M.I., că acestea sunt îndreptăţite doar la cota de ½ din imobil şi că sentinţa civilă nr. 722/2003 a Judecătoriei Aleşd a fost depusă la dosar la data de 29 aprilie 2004, după expirarea termenului legal prevăzut în art. 23 din Legea nr. 10/2001, aspect cu privire la care instanţa de apel a omis a se pronunţa.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 722 din 20 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Aleşd a fost constatată nulitatea absolută a deciziei nr. 259/1965 emisă de fostul Comitet executiv al regiunii Crişana şi a ofertei de donaţie nr. 151/1964, prin care a fost donată Statului Român, porţiunea de sub B 8, 9 din C.F. Aleşd, privind imobilul de sub HI 1, respectiv cota de ½ ce a aparţinut tatălui contestatoarelor, A.M.
Faptul că această sentinţă a fost depusă la dosar după expirarea termenului prevăzut în art. 22 din Legea nr. 10/2001, prelungit succesiv cu câte 3 luni prin OUG nr. 109/2001 şi 145/2001, nu atrage decăderea persoanelor îndreptăţite de a completa înscrisurile doveditoare privind dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitori, chiar şi după emiterea deciziei sau dispoziţiei motivată a unităţii deţinătoare a imobilului.
Aceasta, deoarece, prin prevederile Legii nr. 10/2001, nu pot fi încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În ceea ce priveşte critica referitoare la nedovedirea calităţii contestatoarelor de succesoare ale defunctei K.R., fostă M.I., se constată că în faza de recurs, a fost depus la dosar certificatul de calitate de moştenitor nr. 73 din 19 martie 2006 emis de Biroul notarului public C.L.C., cu sediul în Aleşd, judeţul Bihor.
Din acest certificat rezultă că de pe urma defunctei K.R., fostă M.I. a rămas unic moştenitor A.M., în calitate de frate, iar de pe urma acestuia au rămas succesoare contestatoarele, în calitate de fiice.
Aşa fiind se constată că şi această critică este nefondată.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
La cererea intimatelor, conform art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în limita sumei dovedite, în cuantum de 237 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Aleşd împotriva deciziei nr. 530/A din 13 octombrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Obligă recurenta la 237 RON cheltuieli de judecată către intimatele G.R. şi C.G.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3601/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 323/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
