ICCJ. Decizia nr. 309/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2003 la Judecătoria Sighetu Marmației, reclamanta V.M. a chemat în judecată pe pârâtul G.I. solicitând ca acesta să fie obligat să-i predea în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 18.757 mp, înscris în C.F. nr.1899, nr.top 1599, situat în Sighetu Marmației, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara tabulară a imobilului revendicat, dreptul de proprietate fiindu-i reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991. Pârâtul a ocupat fără drept acest teren și refuză să-l predea reclamantei.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția autorității lucrului judecat.
în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică și s-au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2945 din 7 octombrie 2003, Judecătoria Sighetu Marmației a soluționat cauza în sensul respingerii acțiunii. S-a reținut că, în ședința publică din 30 septembrie 2003, reclamanta și-a modificat acțiunea inițială, arătând că revendică un alt teren, respectiv cel învecinat cu Ț.I., M.I., G.A., O.V. și I.M., teren identificat în expertiză cu alt număr topografic, respectiv 1647/1/1. De asemeni, s-a reținut că terenul revendicat prin acțiunea inițială nu se află în folosința pârâtului, astfel că acțiunea apare ca nefondată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, înregistrat la data de 24 noiembrie 2003 și motivat la data de 4 februarie 2004.
Făcând aplicarea prevederii art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a examinat cauza pe baza motivelor și apărărilor formulate la instanța de fond, pronunțând decizia nr. 264/A din 6 februarie 2004 prin care a respins apelul, menținând soluția instanței de fond și însușindu-și argumentația acesteia.
împotriva deciziei Curții de Apel Cluj a declarat recurs, în termen, reclamanta solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamanta critică soluțiile instanțelor de fond și respectiv de apel pentru nelegalitate, susținând că i s-a respins nejustificat proba cu martori solicitată, contestând concluziile expertizei tehnice și arătând că nu a înțeles să-și modifice acțiunea care are ca obiect revendicarea terenului cu nr.top 1599.
Recursul este fondat.
Reclamanta a indicat ca obiect al acțiunii sale în revendicare terenul de 18.757 mp, înscris în C.F. nr.1899, nr.top 1599 pentru care a depus un extras de C.F. din care rezultă că acesta constituie proprietatea sa, fiind redobândit în temeiul Legii nr. 18/1991.
Pentru identificarea terenului s-a efectuat, la cererea reclamantei, o expertiză tehnică de către ing. S.M. care, după verificarea hărții cadastrale și a schiței de dezmembrare vizată de OCOT cu nr. 1605/1998 și după efectuarea măsurătorilor în teren a concluzionat că, dată fiind "necorespondența dintre harta cadastrală și suprafața de teren rezultată din măsurători, neconcordanța dintre poziția vecinilor și corespondența cu numerele topografice de pe hartă, diferența de suprafață și de contur dintre terenul măsurat și parcela cu nr.top 1647/1/1" nu poate să spună că terenul măsurat este parcela de teren cu acest nr.top din C.F. 1821. Aceasta în condițiile în care parcela menționată a fost indicată de părți ca fiind parcela în litigiu (care are alt nr.top, respectiv 1599 și un alt număr de C.F. 1899).
La termenul din 30 septembrie 2003, reclamanta, prin avocat, a contestat expertiza, arătând că aceasta nu a lămurit obiectul litigiului și a solicitat refacerea ei.
Instanța, din oficiu, i-a cerut reclamantei, care era prezentă să indice vecinii parcelei pe care o revendică, situație în care aceasta a solicitat audierea lor pentru confirmarea identității parcelei.
Instanța de fond a respins toate cererile, atât de audiere a martorilor, cât și de refacere a expertizei și, reținând că reclamanta și-a modificat acțiunea, revendicând alt teren decât cel menționat prin cererea scrisă, a respins acțiunea.
Instanța de apel a menținut soluția, cu aceleași argumente.
împrejurarea că reclamanta a indicat ca vecini ai parcelei pe care o revendică prin acțiune persoanele menționate în raportul de expertiză ca fiind vecini ai parcelei identificate cu nr.top 1647/1/1 nu poate fi interpretată ca o modificare de acțiune, atâta vreme cât reclamanta nu și-a exprimat o astfel de poziție în mod clar și în condițiile în care chiar expertul a arătat că nu poate susține cu certitudine că terenul măsurat, având acești vecini este alt teren decât cel pretins prin acțiune, respectiv că este parcela cu nr.top 1647/1/1 și nu parcela cu nr.top 1599.
în consecință, instanțele au greșit, recursul reclamantei a fost admis, a fost casată decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecarea apelului [art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.].
Instanța de trimitere va examina cauza în raport de obiectul indicat prin cererea scrisă a reclamantei, administrând probe necesare și utile pentru stabilirea stării de fapt și aflarea adevărului, respectiv va audia martori și va dispune refacerea expertizei tehnice pentru identificarea terenului revendicat de reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 372/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 308/2005. Civil → |
|---|
