ICCJ. Decizia nr. 3138/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3138
Dosar nr. 7450/200.
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului Târgu Jiu la data de 4 iunie 2001, reclamanţii T.A., T.M. şi D.T. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 3500 mp, iar în situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti în sumă de 122.500.000 lei.
Primăria municipiului Târgu Jiu i-a comunicat reclamantului, la data de 14 noiembrie 2001, că notificarea înregistrată sub nr. 2610 din 4 iunie 2001 a fost expediată către Regionala CFR Craiova, ca unitate deţinătoare a terenului solicitat.
Această unitate nu a răspuns notificării sub nici o formă, astfel că reclamanţii au formulat prezenta acţiune, în temeiul art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt succesori, în calitate de fii, ai proprietarului terenului în litigiu. În anul 1956, terenul a fost expropriat pentru utilitate publică, respectiv construirea căii ferate Târgu Jiu–Rovinari, iar casa aflată pe teren a fost demolată şi reconstruită pe un alt teren cumpărat de autorul lor. Prin acţiune se solicită restituirea în natură a terenului expropriat, în principal, iar în subsidiar despăgubiri băneşti, în condiţiile legii.
Acţiunea reclamanţilor a fost respinsă prin sentinţa nr. 92 din 27 martie 2003 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, reţinându-se că terenul în litigiu a format obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pe temeiul Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, fiind astfel exceptat aplicării dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 [art. 8 alin. (1)].
De asemenea, prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au dovedit că autorul lor a fost proprietarul terenului solicitat, ci, dimpotrivă, s-a dovedit că proprietar al terenului de 5.000 mp pe care s-a construit terasamentul căii ferate a fost numitul D.R. care a şi primit despăgubiri.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 196 din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, fiind anulată sentinţa şi reţinându-se cauza spre rejudecare.
Cauza a fost soluţionată prin Decizia nr. 433 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, admiţându-se acţiunea reclamanţilor.
S-a constatat valoarea de expertiză a terenului solicitat, care nu poate fi restituit în natură, la suma de 1.328.723.200 lei, în raport de care se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Pârâţii au fost obligaţi la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au dovedit că sunt persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii deoarece autorul lor a fost proprietarul terenului de 3300 mp, expropriat pentru lucrări de căi ferate, fiind despăgubit numai pentru o parte din valoarea acestuia.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 de către instanţa de fond în sensul că reclamanţii pot formula acţiunea de faţă, în temeiul art.48 din lege.
S-a stabilit că restituirea în natură nu este posibilă, terenul fiind afectat de construcţii ce nu pot fi ridicate, astfel că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, calculate în raport de valoarea stabilită prin expertiza efectuată în cauză şi în conformitate cu art. 31 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs pârâţii.
Compania Naţională de Căi Ferate, CFR SA, sucursala Regională Craiova, critică hotărârea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. Se susţine că reclamanţii nu au dovedit că autorul lor a fost proprietarul terenului situat în Târgu Jiu, iar evaluarea acestuia este eronată, fiind exagerat de mare în raport cu valoarea reală a terenului.
D.G.F.P. Gorj, pentru Ministerul Finanţelor Publice şi în numele Statului Român critică hotărârea instanţei de apel pentru omisiunea pronunţării asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează.
Din certificatul de calitate nr.190 din 30 noiembrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public S.B. din Târgu Jiu rezultă că de pe urma defuncţilor T.M., decedată la data de 10 aprilie 1996 şi T.D., decedat la data de 28 septembrie 1998, foşti soţi, au rămas ca moştenitori reclamanţii, în calitate de fii.
Din înscrisurile depuse în dosarul de fond rezultă că, în anul 1954, autorul reclamanţilor a obţinut autorizaţia de construcţie nr.126 din septembrie 1954 şi autorizaţia sanitară nr. 100 din 26 august 1954 în vederea construirii unei case de locuit în Târgu Jiu.
În legătură cu terenul pe care s-a ridicat această casă nu s-a depus nici un act de proprietate, ci doar un extras din registrul agricol, ilizibil.
În vederea bunei soluţionări a cauzei s-a ataşat dosarul nr. 8859/2000 al Judecătoriei Târgu Jiu în care s-a soluţionat o acţiune a reclamanţilor având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceluiaşi teren, în temeiul Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000.
Acţiunea a fost respinsă pe considerentul că reclamanţii nu au făcut dovada că autorul lor a avut în proprietate terenul solicitat (sentinţa civilă nr. 14359/2000). De menţionat că, în acel litigiu, reclamanţii au susţinut că terenul avea o suprafaţă de 5000 mp.
Sentinţa a fost menţinută prin respingerea apelului şi respectiv a recursului declarat de reclamanţi; în Decizia nr. 1295 din 17 aprilie 2001 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, prin care s-a soluţionat apelul, ca şi în Decizia nr. 5177 din 12 septembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, prin care s-a soluţionat recursul, instanţele au reţinut, pe baza unei declaraţii a defunctei T.M., că terenul a fost proprietatea altor persoane, respectiv a soţilor D.R. şi M.
În dosarul nr. 3206/2001 al Tribunalului Gorj, în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 1295 din 17 aprilie 2001, reclamantul T.A. a precizat în interogatoriul care i s-a luat că părinţii săi au făcut un schimb de terenuri cu soţii D. pentru că tatăl său nu avea drept de intrare în Târgu Jiu, iar acest act de schimb se află în posesia pârâtei Regionala CFR Craiova.
Despre această convenţie de schimb se face o menţiune în memoriul tehnic întocmit cu ocazia exproprierii unor terenuri prin Decretul nr. 399 din 2 august 1956, înscris depus în dosarul nr. 8859/2000 al Judecătoriei Târgu Jiu.
În declaraţia autentică dată de mama reclamanţilor, aceasta precizează că terenul pe care şi-a construit casa împreună cu soţul său avea o suprafaţă de 1003 mp, iar în dosarul de fond al prezentei cauze există o precizare de acţiune în care reclamanţii pretind restituirea suprafeţei de 2458 mp.
Se constată din cele arătate mai sus că există neclarităţi privind suprafaţa terenului a cărui restituire se solicită şi un probatoriu insuficient privind dreptul de proprietate al autorilor reclamanţilor.
Cu ocazia soluţionării cauzei în apel s-a efectuat o expertiză tehnică de identificare şi evaluare a terenului ce face obiectul litigiului în care nu se arată pe baza căror înscrisuri s-a făcut identificarea terenului, măsurat la 2.970 mp şi care, evident, a stabilit o valoare raportată la această suprafaţă, valoare ce depăşeşte cu mult suma pretinsă de reclamanţi prin acţiune.
În raport de situaţia expusă, instanţa de recurs constată că este necesară clarificarea cererii reclamanţilor în privinţa suprafeţei terenului pe care pretind că l-au avut în proprietate autorii lor, precum şi administrarea de probe noi privind dreptul de proprietate al autorilor reclamanţilor (convenţia de schimb), un extras lizibil din registrul agricol anterior exproprierii şi, eventual, alte înscrisuri pertinente, inclusiv refacerea expertizei tehnice în raport de precizările ce se vor face şi înscrisurile ce se vor depune.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 313 C. proc. civ., vor fi admise recursurile pârâţilor, se va casa Decizia nr. 196 din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele D.G.F.P. Gorj în numele Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi de CNCFR, sucursala Regională Craiova, împotriva deciziei civile nr. 433 din 8 decembrie 2003 şi a deciziei civile nr. 196 din 5 septembrie 2003 de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, pe care le casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanţii T.A., T.M. şi D.T., la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3136/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3111/2005. Civil → |
|---|
