ICCJ. Decizia nr. 3151/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 4 august 2003, reclamanta O.N. a solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului Alexandria anularea dispoziției nr. 202 din 8 iulie 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata despăgubirilor prin echivalent pentru imobilul-depozit de unelte și piese agricole situat în Alexandria.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul respectiv a aparținut soțului său, O.I., fiind expropriat în anul 1948, fiind ridicate și 38 vagoane cu piese și unelte agricole.
Prin dispoziția nr. 202 din 8 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Alexandria a fost respinsă notificarea reclamantei prin care aceasta solicita despăgubiri pentru imobilul menționat anterior, cu motivarea că nu și-a dovedit dreptul de proprietate.
La termenul de judecată din 20 octombrie 2003 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat măsuri reparatorii numai pentru cele 38 de vagoane cu piese și unelte agricole.
Prin sentința civilă nr. 676 din 10 noiembrie 2003, Tribunalul Teleorman a respins acțiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada pretențiilor sale, obligație ce îi revenea conform art. 1169 C. civ. și nici dovada că bunurile solicitate se încadrează în prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând soluția pentru faptul că instanța de fond nu a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice pentru a se evalua utilajele și că în mod greșit a respins acțiunea, câtă vreme s-a făcut dovada cu martori că utilajele au existat.
Prin decizia civilă nr. 284/A din 17 februarie 2004, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
în motivarea soluției s-a arătat că în mod corect a fost respinsă cererea reclamantei, reținându-se însă cu totul alte considerente decât cele avute în vedere de către instanța de fond.
Astfel, s-a reținut că reclamanta a solicitat în notificarea adresată primăriei acordarea de despăgubiri pentru depozitul de piese și unelte agricole, optând deci pentru măsuri reparatorii, situație în care erau incidente în cauză prevederile art. 36,art. 37 și art. 38 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestor dispoziții legale, notificarea trebuia adresată prefecturii în raza căreia s-a aflat imobilul preluat abuziv, pârâta nefiind în măsură să acorde despăgubiri în cazul de față.
Prin urmare, notificarea fiind formulată în termenul prevăzut de lege, reclamanta trebuie să se adreseze prefecturii în raza căreia s-a aflat imobilul pentru soluționarea notificării sale.
Instanța de apel a mai reținut în considerente că și în situația în care s-ar aprecia că notificarea a fost adresată corect primăriei, soluția de respingere a cererii reclamantei este corectă, câtă vreme obiectul notificării l-a constituit doar depozitul de piese și unelte agricole, iar dispoziția contestată a soluționat notificarea doar sub acest aspect, cererea de măsuri reparatorii pentru piesele și utilajele din depozit fiind făcută direct în fața instanței, situație în care este inadmisibilă în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Cât privește depozitul de piese și unelte agricole, corect s-a reținut de către unitatea notificată că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care s-au solicitat despăgubiri.
împotriva deciziei nr. 284/A din 17 februarie 2004 a declarat recurs reclamanta O.N., invocând ca motive de recurs încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (4) și art. 26 din Legea nr. 10/2001 și solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Primul motiv de recurs invocat este acela că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că primăria nu era obligată să soluționeze notificarea, atâta timp cât reclamanta a solicitat retrocedarea în natură, despăgubirile fiind solicitate prin cererea precizatoare, primăria având deci obligația să soluționeze cererea (cum a și procedat de altfel).
Al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea soluției sub aspectul menținerii dispoziției primăriei, deși proba testimonială coroborată cu înscrisurile depuse la dosar fac dovada că bunurile revendicate au fost preluate abuziv de stat.
Recursul este nefondat.
Obiectul notificării adresată de către reclamantă Primăriei municipiului Alexandria l-a constituit depozitul de piese și unelte agricole, dispoziția nr. 202 din 8 iulie 2003 soluționând notificarea doar sub acest aspect, prin respingerea cererii de despăgubiri pentru imobilul menționat.
Atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul pentru care a solicitat despăgubiri, dispoziția emisă de primărie este legală și temeinică.
Pe de altă parte, cererea de acordare a măsurilor reparatorii cu privire la piesele și utilajele din depozit a fost făcută de reclamantă direct în fața instanței de judecată, prin precizarea de acțiune din 20 octombrie 2003. Ori, o asemenea cerere este inadmisibilă, în raport cu dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Deși reclamanta a precizat în notificare că au făcut obiectul naționalizării și cele 38 vagoane de piese și unelte agricole, nu a solicitat expres prin notificare despăgubiri și pentru acestea.
Mai mult, prin contestația adresată instanței de judecată, reclamanta nu s-a plâns și de faptul că primăria nu ar fi analizat notificarea și sub aspectul cererii sale privitoare la bunurile mobile, respectiv utilajele și piesele agricole.
Pentru considerentele expuse anterior și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3212/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3040/2005. Civil → |
|---|
