ICCJ. Decizia nr. 3319/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 27 august 2002, precizată ulterior, întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, reclamanții P.C. și C.P. au chemat în judecată Primăria Municipiului Târgu-Jiu și pe M.F. solicitând obligarea primei pârâte la măsuri reparatorii prin echivalent pentru un teren de 1668 mp, din suprafața totală de 1895 mp preluată abuziv de stat prin Decretul de expropriere nr. 506/1968 și respectiv, a ambelor pârâte, la restituirea în natură a diferenței de teren de 227 mp.
Prin sentința civilă nr. 206 din 26 iunie 2003 Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis în parte acțiunea față de pârâta Primăria Târgu-Jiu, constatând că reclamanții, în calitate de succesori ai proprietăților imobilului expropriat în temeiul art. 11 din Legea 10/2001 au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător valorii de expertiză de 1.501.200.000 lei a terenului în suprafață de 1668 mp. S-a respins acțiunea ca inadmisibilă de pârâta M.F.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că terenul în suprafață de 1895 situat în Târgu-Jiu, a aparținut pârâților reclamanți P.G. și M. în baza contractului autentic de vânzare nr. 6028341 din 28 mai 1957, fiind expropriat de la aceștia, pentru construirea unor blocuri de locuințe în baza Decretului 506/1968; Din declarația autentică depusă la dosar în conformitate cu Dispozițiile art. 11 pct. 3 din H.G. 498/2003 rezultă că nu s-au încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Calitatea și drepturile succesorale ale reclamanților au fost stabilite prin certificatele de moștenitor nr. 18 și 19/2002 eliberate în urma dezbaterii succesiunii anterior acestora.
Notificările 7444/2001 adresate prefecturii Gorj și 170N din 14 februarie 2002 către Primăria Târgu-Jiu au rămas nesoluționate; prin concluziile scrise această din urmă pârâtă, a apreciat că reclamantul este incompetent la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în titluri de valoare sau acțiuni, în principal fiind cerută însă respingerea acțiunii ca prematur introdusă în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea 10/2001. Instanța a respins excepția de prematuritate constatând încălcarea de către pârâtă obligația de soluționare a notificării în termen de 60 zile de la înregistrare, potrivit art. 23 alin. (1) din legea amintită.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert P.V. însușite de pârâtă rezultă că din suprafața total expropriată de 1895 mp, 1668 mp teren, este ocupată de blocuri de locuințe și zonă verde fiind evaluată la 1.501.200.000 lei, iar diferența de 206 mp teren este deținut de pârâta M.F.(fiind inclusă în suprafața de 1563 mp teren pe care acțiunea pârâtei T.C. a dobândit-o în baza sentinței civile 1563/94 a Tribunalului Gorj, iar ulterior a întabulat-o în C.F. sub nr. 8247/2002).
Ca atare, s-a apreciat că acțiunea pentru restituirea în natură a diferenței de teren de 206 mp. îndreptată împotriva pârâtei M.F. este inadmisibilă în cadrul procesual oferit de Legea 10/2001, reclamanții având posibilitatea apărării dreptului de proprietate pretins de aceștia pe calea unei acțiuni separate în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., a cărei competență în soluționare în primă instanță ar reveni Judecătoriei Târgu-Jiu.
Apelul declarat în cauză de Primăria Târgu-Jiu întemeiat pe excepțiile de prematuritate și lipsă de calitate procesuală pasivă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 412 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. în baza art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunțare la apel de către reclamanții P.C. și C.
împotriva deciziei amintite s-a declarat recurs de pârâta Primăria Municipiului Târgu-Jiu reiterându-se criticile din apel circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Excepțiile invocate de recurentă nu sunt întemeiate. în condițiile în care Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de art. 23 din lege în termenul de 60 zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, tribunalul, pe considerentul că plângerea ar fi prematur introdusă/inadmisibilă. Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare, are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal, prin examinarea fondului cauzei cu administrarea probatoriilor necesare astfel cum s-a procedat în mod legal și în speța dedusă judecății de față.
în art. 20 al aceleași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății, către persoanele îndreptățite, prin dispoziție motivată a organelor de conducere. în alin. (3) al acestui articol se menționează și primăriile cu precizarea că " în cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor". Deci primăriile au fost incluse în cadrul " unităților deținătoare" cu mențiunea că dispoziția o dă primarul. în consecință, cele două părți "persoana îndreptățită" la restituire, care are calitate procesuală activă și "unitatea deținătoare" care are calitate procesuală pasivă, vor avea aceste calități, atât în faza necontencioasă cât și în faza contencioasă, neputând fi înlocuită de o altă parte. De precizat că, în speță conform excepției prevăzute în art. 10 coroborată cu prevederile art. 33 din Legea 10/2001, competența și modalitățile de rezolvare a notificării reveneau Primăriei Târgu-Jiu.
Pe fondul cauzei, îndrituirea reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător valorii de expertiză a imobilului de 1.501.200.000 lei în deplină concordanță cu prevederile art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001.
Ca atare recursul declarat de Primăria Municipiului Târgu-Jiu împotriva deciziei civile nr. 412 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a fost respins ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 333/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3264/2005. Civil → |
|---|
