ICCJ. Decizia nr. 3161/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3161
Dosar nr. 2058/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă constată:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 2498 la 5 martie 1998 de Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanţii S.E. şi B.O.V. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, solicitând instanţei să se constate nulitatea absolută a titlului şi a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român, prin Sfatul Popular al oraşului Cluj, cu titlu de naţionalizare, în temeiul Decretului nr. 92/1950, asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, compus din casă cu etaj din piatră, alcătuită din: la subsol 3 camere, dependinţe; la parter 2 localuri, prăvălie cu 6 camere şi dependinţe; la etaj 10 camere, o bucătărie, dependinţe şi curte în suprafaţă de 156 mp.
S-a mai solicitat să se dispună anularea încheierilor date de instanţa de carte funciară şi rectificarea înscrierilor în C.F., prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român, cu titlu de naţionalizare şi reînscrierea dreptului de proprietate al fostului proprietar tabular H.A., intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor în C.F. nr. 1395 Cluj, cu titlu de moştenire ca bun propriu în cote de câte ½ fiecare.
Reclamanţii au arătat că imobilul susmenţionat a fost proprietatea defunctului H.A., autorul lor, decedat la 31 decembrie 1944 la Auschwitz şi că imobilul a fost trecut în mod nelegal în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, prin înscrierea reclamantei S.E. în lista-anexă la decret, poziţia 239.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că imobilul în litigiu a fost preluat de către Stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, dreptul de proprietate în sistem de carte funciară fiind supus prescripţiei achizitive, iar reclamanţii nu au cerut Consiliului de Miniştri scoaterea imobilului de sub naţionalizare, în baza Decretului nr. 524/1955.
Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa civilă nr. 4031 din 17 aprilie 1998 a respins acţiunea reclamanţilor cu motivarea că imobilul a trecut în mod legal în proprietatea statului, cu titlu, în temeiul Decretului nr. 92/1950 prin preluarea lui de la reclamanta S.E. în calitate de moştenitoare a proprietarului tabular H.A., deoarece în regim de carte funciară drepturile reale „din cauză de moarte" se dobândesc fără înscriere în cartea funciară.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că reclamanta nu era exceptată de la aplicarea decretului de naţionalizare şi nu a uzat de procedura prevăzută de Decretul nr. 524/1955, iar nulitatea absolută se aplică doar actelor juridice civile, nu şi actelor normative.
Împotriva acestei sentinţe au făcut apel reclamanţii solicitând modificarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza pe fond, admiterea de către tribunal a acţiunii introductive de instanţă.
În motivarea apelului s-a susţinut că reclamanta nu a fost niciodată în mod real administratorul imobilului şi nici unica moştenitoare legală a defunctului H.A., neexistând identitate între adevăratul proprietar al imobilului şi persoana menţionată ca proprietar în lista-anexă la decret.
S-a mai arătat că dreptul real „din cauză de moarte" s-a născut în beneficiul tuturor celor trei succesori ai proprietarului tabular, în timp ce Decretul nr. 92/1950 s-a aplicat in personam, apelanta fiind exceptată de la această măsură, iar reclamanţii nu au solicitat nulitatea absolută a actului normativ, ci a titlului de proprietate al statului şi a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea acestuia în cartea funciară.
La termenul din data de 5 octombrie 1998, apelanţii-reclamanţi au depus la dosar o completare a motivelor de apel, prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca în soluţionarea pe fond a cauzei, admiterea apelului în baza excepţiei, în conformitate cu art. 297 alin. (2) coroborat cu art. 2 lit. b) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ., deoarece valoarea imobilului depăşeşte suma de 150.000.000 lei.
Tribunalul Cluj, prin Decizia civilă nr. 1586 din 7 octombrie 1998 a admis apelul declarat de reclamanţii S.E. (fiică) şi B.O.V. (strănepot) împotriva sentinţei civile nr. 4031 din 17 aprilie 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a desfiinţat-o în întregime pentru lipsa competenţei materiale a acesteia în soluţionarea pe fond a cauzei şi a fixat termen de judecată la data de 4 noiembrie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 301 din 4 noiembrie 1998 Tribunalul Cluj a admis acţiunea civilă depusă de reclamanţi şi a constatat nulitatea absolută a titlului şi a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român prin Sfatul Popular al oraşului Cluj, anularea încheierilor date de instanţa de carte funciară şi rectificarea înscrierilor în C.F. prin radierea dreptului de proprietate tabulară al reclamanţilor în C.F. nr. 1395 Cluj-Napoca nr. top 365, în cote egale de câte ½ fiecare, ca bun propriu, cu titlu de moştenire.
Împotriva sentinţei civile nr. 301 din 4 noiembrie 1998 a formulat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
În motivare se arată că Statul Român a devenit proprietar al imobilului în temeiul Decretului nr. 92/1950 prin naţionalizare de la S.E. care figurează la poziţia nr. 239 cu 12 apartamente, ca administrator al acestora.
Faptul ca la data naţionalizării reclamanta S.E. nu era intabulată nu justifică restituirea imobilului, deoarece în temeiul dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 115/1938, drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară „din cauză de moarte", aşadar naţionalizarea s-a făcut de la un proprietar.
Se mai arată că instanţa nu putea constata nulitatea titlului şi a înscrierilor, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 112/1995 care dădeau dreptul foştilor proprietari sau moştenitori ai acestora să primească despăgubiri pentru apartamentele trecute în proprietatea statului după data de 6 martie 1945.
Prin Decizia nr. 15 din 1 februarie 2000 a Curţii de Apel Cluj_Napoca apelul a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul care a motivat, în esenţă, că Statul Român are titlu valabil de proprietate asupra imobilului, situaţie în care instanţele nu puteau constata nulitatea acestuia., pe fond acţiunea reclamanţilor fiind neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 2292 din 23 iunie 2000 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul, a casat Decizia nr. 15 din 1 februarie 2000 a Curţii de Apel Cluj-Napoca, precum şi sentinţa civilă nr. 301 din 4 noiembrie 1998 a tribunalului Cluj şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, urmând ca aceasta să completeze probatoriile.
În motivare, Curtea a arătat că din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului reiese că reclamanţii nu au administrat dovezi în demonstrarea calităţii procesuale active, la dosar neexistând acte de stare civilă şi nici înscrisuri din care să reiasă că reclamanţii sunt succesorii autorului lor H.A.
Prin sentinţa civilă nr. 238 din 23 mai 2001 Tribunalul Cluj a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii S.A.M.(continuatoare a procesului, după decesul mamei sale S.E., la 10 februarie 1999, conform certificatului de moştenitor legal nr. 27 din 6 aprilie 1999).
Instanţa a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor S.A.M. şi B.O.V. în C.F. nr. 1395 Cluj, C.F. nr. 13032 Cluj şi C.F. nr. 130373 Cluj, în cote de câte ½ pentru fiecare, cu titlu de moştenire, ca bun propriu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul precizând că prima instanţă nu a luat în considerare că S.E., succesoarea defunctului H.A. a administrat imobilul prin perfectarea unor contracte de locaţiune, încadrându-se în categoria exploatatorilor de locuinţe, împrejurare ce atrăgea incidenţa prevederilor art. I pct. 1-5 şi art. II din Decretul nr. 92/1950.
Se mai arată în motivarea apelului că reclamanţii nu au calitate procesuală activă, în raport cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 700 C. civ., neexercitarea dreptului de opţiune succesorală în termenul de 6 luni de către descendenţii S.E., H.M. şi H.A.(căsătorită B.) atrăgând stingerea dreptului de acceptare a moştenirii defunctului H.A., aceştia devenind străini de moştenire.
Prin Decizia civilă nr. 23 din 8 februarie 2002 apelul pârâtului a fost respins ca neîntemeiat de către Curtea de Apel Cluj-Napoca.
În motivare instanţa a arătat că imobilul în litigiu a constituit o singură unitate locativă, fiind dobândit de proprietarul H.A. în scopul de a fi locuit de acesta împreună cu familia sa.
Acesta era îndreptăţit să-şi închirieze locuinţa, fără ca prin aceasta să poată fi considerat exploatator de locuinţe.
S-a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că la data preluării imobilului de către Statul Român moştenitori ai proprietarului tabular H.A., decedat la 31 decembrie 1944 la Auschwitz, erau reclamanta S.E., sora acesteia H.M., ulterior decedată şi B.A. Reclamanta S.E. a decedat în timpul procesului, la 18 februarie 1999, acţiunea fiind continuată de S.A.M.(fiica acesteia) şi de B.O.V. (strănepot)., aceştia fiind repuşi în termenul de acceptare a succesiunii.
Împotriva deciziei nr. 23 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj-Napoca a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în temeiul art. 304 pct. 7-9 şi 312 pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea deciziilor atacate şi rejudecarea cauzei în fond, instanţa urmând a respinge acţiunea ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- instanţele de fond şi apel au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, ambele soluţii fiind date cu aplicarea greşită a legii;
- din examinarea probatoriului existent în cauză reiese că imobilul în litigiu a fost naţionalizat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată, de aceea titlul Statului este perfect valabil;
- există identitate de persoană între proprietarul din listele-anexă la Decretul nr. 92/1950 şi adevăratul proprietar de la data naţionalizării.
Prin Decizia civilă nr. 1241 din 11 februarie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 23 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
În motivarea deciziei, în esenţă, s-a reţinut că din anul 1950 imobilul s-a aflat doar în posesia Statului Român dar nu a intrat niciodată în proprietatea acestuia ca urmare a aplicării nelegale a Decretului nr. 92/1950 întrucât a fost naţionalizat pe numele administratorului imobilului fără a se clarifica succesiunea fostului proprietar, defunctului H.A.
Mai mult, referitor la S.E., trecută în mod forţat ca administrator al imobilului, nici dacă ar fi fost proprietara întregului imobil naţionalizarea nu s-ar fi putut face deoarece era exceptată de la naţionalizare conform prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950 fiind profesoară.
Reţine instanţa de recurs că pentru locuinţele trecute în proprietatea statului fără titlu nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 16 martie 2004, contestaţia în anulare intimatul, Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, invocând incidenţa art. 317 pct. 2 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 4334 din 9 iunie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia şi a anulat Decizia nr. 1214 din 11 februarie 2004 a aceleiaşi instanţe, motivat de faptul că, la soluţionarea recursului, contestatorul nu a fost legal citat.
Reinvestită cu soluţionarea recursului declarat de pârâtul Consiliului Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 23 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Naţionalizarea reglementată prin Decretul nr. 92/1950 ca mod de dobândire a dreptului de proprietate a Statului Român asupra imobilelor, a fost abuzivă fiind declarată ca atare de legiuitor prin dispoziţiile mai multor acte normative.
Mai mult, în speţa dedusă judecării s-a dovedit că proprietar al imobilului în litigiu, înscris în C.F. nr.1395 nr.top 865 a fost H.A., decedat la data de 31 decembrie 1944.
Or, fără a se deschide succesiunea defunctului H.A. imobilul a fost preluat în proprietatea statului prin naţionalizare, la pct. 239 fiind trecută reclamanta S.E., invocându-se de către recurentă că măsura s-a justificat, întrucât pentru apartamentele din imobil erau încheiate contracte de închiriere caz în care erau incidente dispoziţiile art. 1 pct. 2 din Decretul nr. 92/1950 potrivit cărora erau supuse naţionalizării, "imobile clădite care sunt deţinute de exploatatorii de locuinţe".
Ca atare, cum imobilul a fost naţionalizat de la un neproprietar, în realitate proprietari fiind cei 3 moştenitori ai defunctului H.A.
De asemenea, în măsura în care se analizează incidenţa acestui act normativ se observă că S.E. făcea parte din categoria intelectualilor profesionişti, fapt dovedit cu adeverinţa nr. 62/1958 eliberată de Şcoala nr. 28 Cluj Napoca, caz în care era exceptată de la naţionalizare prin dispoziţia art. II din Decretul nr. 92/1950 şi mai mult, aceasta nu era semnatara vreunuia dintre contractele de închiriere încheiate cu privire la imobil.
Mai mult, este de observat că imobilul a fost compartimentat pe apartamente iar contractele de închiriere în baza cărora erau ocupate imobilele erau vizate de Primăria Cluj care încasa chiria începând cu anul 1950.
Aşa fiind, cum dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a înscris fără cauză legitimă şi cum Statul Român nu l-a posedat cu bună credinţă în mod just instanţele au reţinut că nulitatea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea acestuia în cartea funciară.
Ca atare, cum hotărârile recurate au fost pronunţate cu aplicarea corectă a legii, recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 23 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3196/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3159/2005. Civil → |
|---|
