ICCJ. Decizia nr. 3221/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 august 2002, pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta Universitatea "Ștefan cel Mare", Suceava, prin reprezentanții săi legali a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.B.C.M. SA Gura-Humorului, să se constate nulitatea absolută a actului juridic prin care pârâta a devenit proprietara terenului aferent motelului A., să fie obligată pârâta să-i restituie aceste imobile în natură, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 1936, Universitatea "Regele Carol II" din Cernăuți, prin actul nr. 4225 din 6 aprilie 1936 a primit o suprafață de teren în orașul Gura-Humorului, teren pe care a construit 6 moteluri pentru odihna studenților și a cadrelor didactice.
Imobilele au figurat în proprietatea instituției de învățământ până la data de 11 octombrie 1994 când, în baza certificatului de proprietate M-15 nr. 0014 din 6 mai 1994, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, pentru Biroul de Turism și Sport Suceava.
Ulterior, imobilele au fost intabulate pentru B.A.C., în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, pentru ca în final, în baza încheierii nr. 176 din 9 noiembrie 1999, dreptul de proprietate să fie intabulat pentru societatea pârâtă.
Or, imobilele în litigiu sunt proprietatea Statului Român, în speță a Ministerului Educației Naționale și Cercetării, aflate în folosința și administrarea unor instituții de învățământ superior conform Legii nr. 713 din 3 decembrie 2001.
Temeiul legal invocat de reclamantă îl constituie prevederile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 67 din 28 ianuarie 2003, a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind revendicarea imobilelor construcții, constând în motel și vilele nr. 1 și 2 în suprafața aferentă de 8807 mp, constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M-15 nr.0014 din 6 mai 1994 emis de Ministerul Turismului și Sportului și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1100/1997.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea imobilelor consemnate în petitul acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând în esență că sunt îndeplinite cerințele art. 166 din Legea nr. 84/1995 a învățământului aduse ulterior prin Legea nr. 713/2001 și ale Legii nr. 10/2001, încât se impune admiterea acțiunii cu toate capetele de cerere.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 77 din 3 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Universitatea "Ștefan cel Mare" Suceava împotriva sentinței civile nr. 67 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Suceava.
A dispus ca apelanta să plătească intimatului suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că Statul Român a preluat bunurile în mod abuziv, nu și-a dovedit calitatea de succesoare întrucât Legea nr. 84/1995 invocată nu are caracter translativ sau constitutiv de drepturi, în speță neputând fi incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând că soluția atacată se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt și a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995, modificată prin Legile nr. 151/1999 și 713/2001 cât și prin O.U.G. nr. 110 din 24 octombrie 2003.
Invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ. a arătat următoarele :
- ambele instanțe au reținut că bunurile ce formează patrimoniul imobilului A. din orașul Gura-Humorului au figurat în proprietatea fostei Universități "Regele Carol al II-lea" din Cernăuți care au făcut parte din Ministerul Educației Naționale, actualmente Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, nefiind o trecere fără titlu în patrimoniul Statului Român, cum greșit au reținut cele două instanțe.
- nu există nici o dovadă din care să rezulte că patrimoniul motelului A. a fost predat spre folosință și administrare din anul 1936 până în anul 1994, unor persoane juridice ori fizice și nici modalitatea în care a ajuns în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, care a emis la 6 mai 1994, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M-15 nr.0014 pentru Biroul de Turism și Tranzacții SA București și nu pentru Biroul de Turism pentru Tineret Suceava.
- greșit au apreciat instanțele că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, constituie titlu de proprietate și dă dreptul să facă acte de dispoziție;
- cu actele depuse la dosar a făcut dovada că patrimoniul aparține învățământului și că a fost deposedată abuziv de bunurile sale, iar dispozițiile art. 166 din Legea nr. 84/1995 (modificată) are un caracter reparator;
- capătul de cerere privind clădirile ce compun imobilul A. a rămas nesoluționat cu toate că instanțele au reținut că "pârâta nu a prezentat acte de proprietate pentru imobilele în litigiu".
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, respectiv la restituirea în natură sau după caz, prin echivalent între alții și persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945.
îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de textul citat este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărârea judecătorească se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă (...).
Textul de lege amintit a fost completat cu alin. (2) prin O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002, care precizează că ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile, societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi.
Or, este de necontestat că Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava, este o instituție de învățământ superior de stat, aparține categoriei persoanelor de drept public și prin urmare nu are calitatea de beneficiară a obligației de restituire și nu face obiectul prezentei legi.
Orice litigii privind modul de redobândire a proprietății asupra imobilelor revendicate poate avea loc pe calea dreptului comun.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3225/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3201/2005. Civil → |
|---|
