ICCJ. Decizia nr. 3190/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 30 iulie 2003, P.Y. a chemat în judecată Municipiul București, prin Primarul General cerând, în baza art. 9 din Legea nr. 10/2001, modificarea dispoziției nr. 1105 din 10 iulie 2003 emisă de pârât și obligarea acestuia să-i restituie în natură apartamentul aflat la etajul V al imobilului situat în Municipiul București.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 885 din 30 septembrie 2003, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată, de 5 milioane lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 166 din 9 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului, cu motivarea că soluția primei instanțe se verifică a fi legală și temeinică.
împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căreia a arătat, în esență, că instanța de apel a ignorat apărările sale în sensul că nu deține bunul solicitat și că acesta se află în posesia SC A. și a Studioului I.C., ambele unități având sediul în municipiul București. A cerut respingerea acțiunii.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în termen de 30 zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acestei.
Interpretarea rațională și logică a acestui text de lege, relevă obligația primăriei de a trimite notificarea entității deținătoare, lucru impus de acțiunea celui îndreptățit (absența pasivității) și pericolul pierderii termenelor de valorificare a dreptului de restituire a bunului.
Or, în speță, pârâtul s-a arătat, în mod constant, că nu are posesia bunului (f.20 din dosar), situație în care instanța de apel era obligată să facă aplicația art. 129 C. proc. civ. și să pună în dezbaterea părților incidența, în speță, a dispozițiilor legale reproduse mai sus. Nu mai puțin, dezbaterea acestui aspect procedural, implica și identificarea deținătorilor, urmată de o posibilă introducere a lor în cauză, pentru a se da eficiență dispozițiilor legale menționate.
Așa fiind și întrucât împrejurările de fapt esențiale ale pricinii au rămas nestabilite, în baza art. 314 C. proc. civ., recursul a fost admis, a fost casată decizia din apel, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecare.
Instanța de trimitere se va conforma dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3193/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 31/2005. Civil → |
|---|
