ICCJ. Decizia nr. 3276/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 februarie 2003 la Judecătoria Timișoara reclamanta L.I. a chemat în judecată pe pârâții L.T. și L.M. cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea “Contractului de întreținere cu uzufruct-viager" autentificat sub nr. 21 din 11 iulie 2002 B.N.P. S.V, Dumbrăvița și rectificarea corespunzătoare a C.F.
în drept a invocat dispozițiile art. 1020 și art. 1021 C. civ., art. 112 și urm. C. proc. civ. și Decretul-lege nr. 115/1938.
în motivare a arătat că la data de 11 iulie 2002, a încheiat cu pârâții contractul de întreținere a cărui rezoluțiune o cere, contract prin care a consimțit ca în schimbul întreținerii sale să transmită pârâților nuda proprietate asupra imobilului situat în comuna Dumbrăvița, păstrând doar un drept de uzufruct viager pe perioada vieții asupra acestui imobil.
Deși pârâții s-au angajat să o îngrijească și să-i asigure cele necesare traiului zilnic pe toată durata vieții, nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Prin cererea reconvențională pârâții au solicitat menținerea contribuției de întreținere, transferarea obligației de întreținere în bani, iar, în subsidiar în cazul admiterii acțiunii principale au cerut obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse de ei imobilului.
Prin sentința civilă nr. 8105 din 6 octombrie 2003 Judecătoria Timișoara a respins acțiunea principală, a admis cererea reconvențională, formulată de pârâți și a transformat obligația de întreținere în natură în obligația de plată lunară a sumei de 2.500.000 lei începând cu luna decembrie 2002 pe tot parcursul vieții reclamantei. A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâți.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că neexecutarea obligației de întreținere a fost determinată de comportamentul capricios al reclamantei, pârâții nefiind culpabili. A mai reținut instanța că în situația în care obligația de întreținere în natură nu poate fi executată din culpa creditorului, la cererea debitorului este admisibilă transformarea acesteia în plata lunară a unei sume de bani.
împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel.
Reclamanta critică hotărârea instanței de fond pentru că greșit a transformat contractul de întreținere în contract de rentă viageră, deoarece această transformare poate avea loc doar cu acordul tuturor părților contractante.
Reclamanta mai arată că în contractul încheiat și-a rezervat dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului fără punerea în întârziere și fără a înapoia prestațiile deja efectuate în situația în care dobânditorii nu-și îndeplinesc obligațiile.
Mai este criticată hotărârea pentru că nu a analizat materialul probator.
Prin decizia nr. 251 din 1 martie 2004 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere și a dispus rectificarea C.F. și a respins cererea reconvențională. A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că soluția instanței de fond este greșită deoarece creditorul obligației de întreținere nu a fost de acord cu modificarea contractului. După mai puțin de 4 luni de la încheierea contractului pârâții nu au mai prestat nici un fel de întreținere. Sancțiunea neexecutării obligației de întreținere este rezoluțiunea contractului fiind aplicabile dispozițiile art. 1020 C. civ.
împotriva acestei decizii pârâții au formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 10 C. proc. civ.
Hotărârea instanței de apel este criticată pentru că greșit a reținut că întreținerea a durat 4 luni, aceasta durând în realitate conform materialului probator din noiembrie 2001 până în decembrie 2002.
Mai arată recurenții că materialul probator evidențiază culpa reclamantei constând în comportamentul capricios al acesteia care, în final, nu le-a mai permis accesul în casă reclamanta având și în trecut contracte de acest gen pe durate scurte.
în această situație recurenții consideră posibilă transformarea prestațiilor în natură în echivalent bănesc.
în fine recurenții pârâți arată că probele evidențiază că îmbunătățirile aduse casei sunt efectuate în timpul întreținerii și sunt o dovadă a corectitudinii lor în respectarea contratului.
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat.
Critica privind faptul că greșit a reținut instanța de apel că întreținerea a durat 4 luni este nefondată, urmând a fi înlăturată. Astfel, conform materialului probator existent la dosar contractul de întreținere în formă autentică a fost încheiat la data de 11 iulie 2002 iar din noiembrie 2004 pârâții nu au mai prestat nici un fel de întreținere, fapt recunoscut chiar de ei la interogatoriu.
Recurenții învederează un comportament capricios al reclamantei. Din materialul probator nu se poate trage o concluzie fermă în sensul executării sau neexecutării culpabile a obligațiilor de către pârâți, dar acest material probator evidențiază faptul că din noiembrie 2004 nu au mai executat nici o întreținere.
Recurenții arată că îmbunătățirile aduse casei sunt o dovadă a corectitudinii lor în respectarea contractului.
Din materialul probator nu rezultă cu certitudine momentul efectuării îmbunătățirilor, iar contractul de întreținere prevedea la alin. (2) în sarcina pârâților o serie de obligații pe care în mod evident nu le-au realizat.
în ce privește transformarea prestațiilor din natură în echivalent bănesc, aceasta nu poate avea lor câtă vreme creditorul întreținerii nu a fost de acord cu modificarea contractului.
Sancțiunea neexecutării obligației de întreținere este rezoluțiunea contractului, așa cum de altfel s-a prevăzut chiar în contract în alin. (4) nefiind stipulată în contract posibilitatea transformării prestațiilor în natură în echivalent bănesc și fiind stipulat expres că rezoluțiunea are loc fără ca reclamanta să fie obligată la a restitui prestațiile deja efectuate.
Pentru cele ce preced, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3316/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3263/2005. Civil → |
|---|
