ICCJ. Decizia nr. 3247/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3247
Dosar nr. 12256/200.
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 905 din 21 mai 2002 reclamantul N.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul de Interne cerând să fie obligat la plata sumei de 325.000 dolari SUA cu titlu de pretenţii financiare.
În motivarea cererii reclamantul arată că în perioada 1997–1998 a lucrat ca muncitor la numitul S.A. care a refuzat să-i plătească remuneraţia convenită, motiv pentru care a formulat împotriva acestuia o plângere penală.
Susţine reclamantul că a pierdut procesul penal ca urmare a întocmirii unui proces-verbal de către plutonierul major T.M., angajat al pârâtului, prin care se atesta că a primit de la S.A. o sumă de bani şi că nu mai solicită continuarea anchetei.
Aşa fiind, cum prin conduita angajatului său, pârâtul Ministerul de Interne l-a favorizat pe S.A., căruia i-a acordat ulterior şi paşaport şi o viză pentru a părăsi teritoriul României, solicită obligarea acestuia la plata sumei de bani menţionată.
Prin sentinţa civilă nr. 606 din 11 iunie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 357 din 23 mai 2003, Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a anulat ca netimbrată cererea dedusă judecăţii, motivat de faptul că reclamantul a refuzat să facă dovada plăţii taxei de timbru în sumă de 144.607.500 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs reclamantul care a invocat că acţiunea dedusă judecăţii este scutită de plată taxelor judiciare de timbru, majorându-şi pretenţiile la 500.000 dolari SUA.
Prin Decizia civilă nr. 474/A din 20 octombrie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, calificnd calea de atac a fi apel, a respins-o ca nefondată, reţinând, în esenţă, că acţiunea reclamantului este supusă plăţii taxelor de timbru, obligaţie a cărei nerespectare atrage în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 sancţiunea anulării.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamantul N.M. care a criticat hotărârile date în cauză sub cuvânt că instanţele au încălcat prevederile art. 19 lit. o) din Legea nr. 146/1997, dispoziţie legală prin care este instituită scutirea la plata taxelor de timbru pentru tipul de acţiuni cum este cea pe care a dedus-o judecăţii.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 sunt scutite la plata taxelor judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daune materiale şi morale decurgând din acestea.
Astfel de cereri sunt scutite la plata taxelor judiciare de timbru, fie că sunt formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal fie prin acţiune separată introdusă la instanţa civilă.
Pentru a putea fi însă incidentă dispoziţia legală menţionată trebuie să fie sau să fi fost, pendinte, o cauză penală, înţelegând prin această situaţia în care a fost pusă în mişcare o acţiune penală având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor pârâte printr-un act de inculpare în condiţiile legii.
Or, în speţa dedusă judecăţii, această condiţie nu este îndeplinită.
Astfel, aşa cum rezultă din lucrările dosarului prin rezoluţia nr. 970/P/2000 din 24 octombrie 2000 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, referitor la plângerea penală formulată de reclamant împotriva angajatului pârâtului Ministerul de Interne, plutonierul major T.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 254 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Aşa fiind, cum împotriva angajatului pârâtului nu s-a declanşat şi desfăşurat, în condiţiile legii, o procedură penală, în mod just, instanţele de fond au reţinut că pretenţiile reclamantului nu derivă dintr-o cauză penală, în sensul art. 15 lit. o) din Legea nr. 147/1996, şi au stabilit că reclamantul datorează taxe judiciare de timbru cu consecinţa, dat fiind faptul neplăţii acestora, a anulării ca netimbrată a cererii deduse judecăţii.
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte, constatând că hotărârile criticate au fost date cu aplicarea corectă a legii, urmează a respinge recursul dedus judecăţii ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.M. împotriva deciziei nr. 474/A din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3253/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3232/2005. Civil → |
|---|
