ICCJ. Decizia nr. 3273/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 5 noiembrie 2002, reclamantul O.M. a chemat în judecată Municipiul Botoșani prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, să se dispună a-i fi restituit în natură imobilul situat în Botoșani, compus din apartament cu 4 camere și dependințe, precum și terenul aferent; în cazul imposibilității restituirii în natură reclamantul a cerut să-i fie acordate titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
în motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a fost preluat de Statul Român în baza dispozițiilor Decretului nr. 111/1951 de la părinții reclamantului iar Primarul municipiului Botoșani refuză să rezolve notificarea ce i-a fost adresată încă din 5 iulie 2001.
Prin întâmpinare pârâtul municipiul Botoșani prin primar nu s-a opus admiterii acțiunii în măsura identificării bunului.
Pe baza probatoriilor administrate, Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 482 din 13 noiembrie 2003, a admis acțiunea și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să emită în favoarea reclamantului titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 649.672.795 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că:
- reclamantul, în calitate de moștenitor al părinților săi, este îndreptățit la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001;
- imobilul în litigiu nu mai există în natură, casa fiind demolată iar pe teren construindu-se un bloc de locuințe;
- expertiza tehnică efectuată în cauză, ale cărei concluzii nu au fost contestate, a stabilit cuantumul reparației bănești cuvenite reclamantului.
Apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva acestei sentințe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 448 din 2 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.
Prin prezentul recurs, formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Botoșani și nemotivat în drept este criticată soluția sub două aspecte, susținându-se că:
- acțiunea reclamantului este prematură întrucât pârâtul Municipiul Botoșani prin primar nu a emis încă decizie administrativă în temeiul Legii nr. 10/2001;
- valoarea stabilită prin expertiza tehnică ar putea fi exagerată, cauzând o vătămare pârâtului recurent.
Recursul nu este fondat.
Astfel, nu poate fi primită susținerea în sensul că acțiunea reclamantului ar fi prematură în condițiile în care la notificarea din 5 iulie 2001 pârâtul municipiul Botoșani prin primar nu a răspuns timp de un an și jumătate, până la data introducerii cererii în justiție, și de altfel nici până în prezent. Acest pârât nu și-a îndeplinit o obligație legală de a face și nimeni nu se poate prevala de o astfel de încălcare a reglementărilor.
Pe de altă parte, concluziile raportului de expertiză tehnică nu au fost contestate de nici una dintre părți, lucrarea fiind efectuată în concordanță cu prevederile legale aplicabile în materie, inclusiv Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
în consecință, recursul declarat de pârât a fost respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3277/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3265/2005. Civil → |
|---|
