ICCJ. Decizia nr. 331/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 331
Dosar nr. 7133/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ, secţia civilă, prin sentinţa nr. 162 din 25 aprilie 2003 a admis excepţia de prematuritate invocată de pârâtele SC U. SA şi Primăria Neamţ şi a respins ca inadmisibilă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Piatra Neamţ, formulată de reclamanta P.E. în contradictoriu cu pârâtele SC U. SA, Primăria municipiului Piatra Neamţ şi SC S. SA Piatra Neamţ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea în justiţie, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 are un caracter subsidiar, neputând fi exercitată decât după efectuarea procedurii administrative obligatorii şi prealabile prevăzute de art. 1, art. 21 alin. (1) şi (5), art. 47 alin. (1) şi art. 48.
Ca atare, reţinând că cererea reclamantei a fost adresată instanţei de judecată fără a se face dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile, instanţa a admis excepţia de prematuritate a acţiunii invocate de pârâtele SC U. SA şi Primăria municipiului Piatra Neamţ şi a respins ca inadmisibilă cererea de restituire în natură a imobilului.
Prin Decizia nr. 88 din 29 octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă P.E. şi, pe cale de consecinţă, a anulat sentinţa nr. 162 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Neamţ, stabilind termen pentru soluţionarea fondului la data de 3decembrie 2003, cu citarea părţilor.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că tribunalul a rezolvat litigiul pe baza unei excepţii greşit reţinute, câtă vreme reclamanta a notificat atât pe SC U. SA Piatra Neamţ cât şi pe Primăria municipiului Piatra Neamţ.
Instanţa a mai reţinut că la data notificării, imobilul era deţinut cel puţin parţial de pârâta SC U. SA, care de altfel a şi emis Hotărârea A.G.A. nr. 22 din 24 iulie 2002 de respingere a notificării, act pe care reclamanta l-a contestat în instanţă şi asupra căruia aceasta nu s-a pronunţat.
În considerarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul, instanţa a reţinut că din nici o probă a dosarului nu rezultă că pârâtele au comunicat reclamantei, conform art. 25 alin. (2) din lege, datele privind persoana juridică deţinătoare a unor părţi din imobil pentru ca aceasta să îndeplinească procedura specială în raport de unităţile deţinătoare. În acest context, instanţa a apreciat că reclamanta era îndreptăţită să se adreseze direct instanţei, din moment ce Primăria municipiului Piatra Neamţ şi-a încălcat obligaţia ce îi revenea din dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Primăria municipiului Piatra Neamţ şi SC U. SA Piatra Neamţ.
În cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., pârâta Primăria municipiului Piatra Neamţ a susţinut în esenţă că se impune menţinerea excepţiei de prematuritate a acţiunii aşa cum a fost admisă de instanţa de fond.
În cererea de recurs, pârâta SC U. SA Piatra Neamţ susţine că instanţa de fond a reţinut în mod corect prematuritatea acţiunii introdusă de reclamantă, solicitând scoaterea sa din cauză, întrucât în prezent nu mai este proprietara imobilului a cărui restituire în natură se cere.
Recursul urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă.
Raţiunea acestei prevederi legale decurge din cerinţa asigurării judecării cauzelor cu celeritate, în timp rezonabil, pentru a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, posibilă anterior modificării textului menţionat, prin OUG nr. 138/2000.
Ea circumscrie obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa asupra apelului şi asupra fondului printr-o singură decizie.
De menţionat este faptul că părţile nu sunt private de un grad de jurisdicţie, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărârea definitivă, la care se referă prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Astfel fiind, Decizia recurată prin care a fost anulată sentinţa apelată şi a fost reţinută cauza pentru judecarea în fond nu este, susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel.
În consecinţă, recursurile fiind inadmisibile, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Primăria municipiului Piatra Neamţ şi SC U. SA Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 88 din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3857/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 350/2005. Civil. Suspendare executare. Fond → |
|---|
